Lecție de dactilografiere: Programação em linguagem Python

Programarea în Python necesită precizie, ritm și disciplină. Spre deosebire de limbaje precum Java sau C, unde blocurile sunt delimitate prin acolade și punct și virgulă, Python își bazează întreaga structură pe indentare și spații. Acest lucru face limbajul strict și explicit: modul în care este scris codul determină direct modul în care va fi executat. Fiind un limbaj interpretat, erorile apar doar la rulare. Un spațiu greșit plasat sau lipsa unui caracter ":" poate face ca întregul script să eșueze - uneori doar pe o ramură rar folosită. Într-un asemenea context, precizia tastării este esențială. Dactilografia, adică abilitatea de a scrie fără a privi tastatura, reduce greșelile și permite programatorului să se concentreze asupra logicii, nu asupra mecanicii de scriere.

Spații și indentare

Indentarea în Python nu este o alegere estetică, ci parte a sintaxei. Fiecare bloc trebuie să fie indentat în mod consecvent. Amestecarea tab-urilor cu spații, o singură linie greșit aliniată sau lipsa unui caracter ":" duc imediat la erori. Pentru începători poate fi frustrant, dar aceasta cultivă disciplină. Cu dactilografie, indentarea devine un obicei: degetele apasă în mod natural de patru ori pe bara de spațiu pentru fiecare nivel. Acest ritm ajută la menținerea codului ordonat și lizibil. În alte limbaje, codul dezordonat încă ar putea rula; în Python, dactilografia corectă face diferența între succes și eșec.

# Indentare corectă
for i in range(3):
    print(i)

# Indentare greșită
for i in range(3):
  print(i)  # eroare

Cuvinte cheie și sintaxă

Python folosește un set mic dar esențial de cuvinte cheie: def, class, if, elif, else, try, except, with. Toate se scriu cu litere mici și trebuie tastate exact. Două puncte : marchează începutul fiecărui bloc, iar lipsa lor oprește executarea. Prin dactilografie, tiparele precum if ... : sau def ... : devin automate, reducând greșelile și menținând atenția asupra logicii programului.

# Exemplu de condiție
if value > 0:
    print("Pozitiv")
elif value == 0:
    print("Zero")
else:
    print("Negativ")

Șiruri de caractere și secvențe de escape

În Python, șirurile pot fi definite cu ghilimele simple, duble sau triple. Cele triple sunt utile pentru docstring-uri sau șiruri multiliniar. Raw strings sunt convenabile pentru expresii regulate sau căi de fișiere. Greșeli frecvente sunt uitarea unei ghilimele sau tastarea greșită a unui backslash \. Dactilografia precisă face introducerea acestor caractere speciale un reflex, reducând riscul erorilor.

# Exemple cu șiruri
print("Salut, lume")
print('Și asta funcționează')
doc = """Acesta este
un șir multiliniar
pentru documentație."""
path = r"C:\Users\Andrei"

Clase și programare orientată pe obiecte

Python suportă programarea orientată pe obiecte, dar într-un mod mai flexibil decât Java. Clasele sunt definite cu class, iar metodele cer în mod explicit parametrul self. Metode speciale precum __init__ și __str__ sunt fundamentale, dar underscores duble sunt ușor de greșit. Dactilografia ajută la tastarea corectă a acestor modele. Convențiile de denumire - CamelCase pentru clase și snake_case pentru metode - cer consistență, iar dactilografia sprijină menținerea acestei consecvențe.

# Exemplu de clasă
class Client:
    def __init__(self, nume, sold=0):
        self.nume = nume
        self.sold = sold

    def __str__(self):
        return f"Client {self.nume}, sold {self.sold}"

Alte paradigme

Python nu se limitează la paradigma orientată pe obiecte. Suportă și stil procedural și funcțional. List comprehensions precum [x*x for x in numbers if x % 2 == 0] combină bucle și condiții într-o singură linie și cer precizie. Cu dactilografie, astfel de expresii complexe pot fi scrise cursiv, menținând concentrarea asupra logicii.

# List comprehension
patrate = [x*x for x in range(10) if x % 2 == 0]

Tratamentul excepțiilor

În Python, excepțiile sunt tratate cu try, except, finally și raise. Aceste structuri sunt concise, dar stricte. Lipsa unui caracter ":" sau o indentare incorectă invalidează blocul. Dactilografia corectă face ca aceste structuri să fie introduse natural, fără a devia atenția de la designul tratamentului erorilor.

# Exemplu de tratare a erorilor
try:
    numar = int("abc")
except ValueError:
    print("Număr invalid")
finally:
    print("Terminat")

Module și biblioteci

Unul dintre cele mai mari avantaje ale Python este ecosistemul său imens de biblioteci. Există o bibliotecă pentru aproape orice: Django și Flask pentru web, pandas și NumPy pentru analiză de date, TensorFlow și PyTorch pentru învățare automată. Acest lucru presupune deseori instrucțiuni import lungi și nume de metode cu underscores. Dactilografia bine stăpânită ajută la scrierea rapidă și sigură a acestor instrucțiuni, fără întreruperi ale fluxului de lucru.

# Exemplu cu biblioteci
import pandas as pd
import numpy as np

df = pd.DataFrame({"id": [1, 2, 3], "scor": [88, 95, 70]})
print(np.mean(df["scor"]))

Decoratori și context managers

Decoratori încep cu @ și cer introducere exactă. Context managers folosesc with urmat de ":". O mică greșeală de dactilografie poate opri programul. Cu o bună practică, scrierea expresiilor precum @logger sau with open(...) devine fluidă.

# Exemplu cu decorator și with
@staticmethod
def salut(nume):
    print("Salut", nume)

with open("fisier.txt") as f:
    data = f.read()

Type hints

Începând cu Python 3.5, limbajul suportă type hints, care permit specificarea tipurilor pentru parametri și valori de întoarcere. Nu afectează execuția, dar îmbunătățesc lizibilitatea și sprijină instrumentele de analiză. Sintaxa include două puncte și săgeți precum -> str, și cere tastare atentă. Dactilografia face acest proces mai sigur și mai consecvent, mai ales în proiecte mari.

# Funcții cu type hints
def medie(valori: list[int]) -> float:
    return sum(valori) / len(valori)

def salut(nume: str, entuziast: bool = False) -> str:
    return f"Salut, {nume}!" if entuziast else f"Salut, {nume}"

Programare asincronă

Python suportă programarea asincronă prin cuvintele cheie async și await. Acestea permit scrierea de cod concurent într-un mod similar cu funcțiile obișnuite. Uitarea unuia dintre ele duce la erori confuze în execuție. Cu dactilografie, expresiile precum async def și await sunt scrise rapid și corect, fără a rupe fluxul gândirii.

# Exemplu asincron
import asyncio

async def obtine_date():
    await asyncio.sleep(1)
    return "date"

async def main():
    rezultat = await obtine_date()
    print(rezultat)

asyncio.run(main())

Concluzie

Python este strict în privința structurii: indentarea face parte din sintaxă. Fiind un limbaj interpretat, arată erori doar la rulare. Totodată, pune accent pe lizibilitate prin convenții precum PEP 8 și un stil pythonic. Suportă mai multe paradigme - orientat pe obiecte, procedural, funcțional și asincron. Ecosistemul său de biblioteci este vast și cere precizie la scrierea de imports și metode. În toate aceste domenii, dactilografia aduce un avantaj clar: reduce erorile de indentare, face mai sigură tastarea caracterelor speciale și oferă fluiditate în folosirea type hints și a codului asincron. Pentru dezvoltatorii care petrec ore zilnic în Python, dactilografia nu este doar o chestiune de viteză - este un instrument pentru acuratețe, concentrare și claritate în cod.