Numai tăcând și gândindu-te singur la toate, ajungi să-nțelegi că din tot ce-ai fi vrut prea puține rămân lângă tine, numai văzând cum se-aprind și se sting noaptea toate cărările greșite - numai lăsând să te-nvăluie pulberea lor vei ajunge să știi că regretul e șarpele galben pe care-ntr-un vis îl auzeai ca pe-un râu adormind la picioarele tale dormind și trezindu-se iar. Fără cuvânt, fără strigăt: drumul pe care-ai umblat, ori că-l strigi, ori că-l fluieri, nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru și brun cineva l-a zvârlit în ocean. Decât orice părere de rău e mai bună tăcerea. Numai tăcând și gândindu-te singur ajungi să-nțelegi că trecutul e-o casă pustie, pentru toate păcatele tale izbăvirea e numai în timp, e numai în roșu, e numai în oameni, în faptele lor. Liniște-n urmă! Totul e numai acolo-nainte, totul e-n față. Aleargă uitând, ceea ce nu vei uita va veni după tine odată cu turma de cerbi străvezii, care sunt poate visele tale. Totul e doar înainte, totul sunt anii care ard și te-ntâmpină-n cale.