M-ai înțeles greșit, spuse K. așezându-se din nou pe treaptă. Dacă ții într-adevăr să mai rămân, o fac cu plăcere; timp am suficient, doar am venit pentru interogatoriu. Cuvintele mele de adineauri aveau doar scopul să te roage să nu întreprinzi nimic în favoarea mea. N-a existat nimic jignitor în ele, mai ales dacă ții seama că deznodământul procesului îmi este absolut indiferent și că o condamnare m-ar face să râd, presupunând, firește, că s-ar ajunge în mod real la un sfârșit al procesului, ceea ce mi se pare însă foarte îndoieli^ Mai degrabă cred că lenea, neglijența sau chiar teanij funcționarilor justiției a și dus la întreruperea acțiunii, sau va duce în curând; firește, mai există posibilitatea ca ei să continue procesul, sperând să se aleagă cu o mită serioasă a la mine; dar au să-și piardă vremea de pomană, pot s-o spun de pe acum, fiindcă n-am să dau mită nimănui. Mi-ai putea face un mare serviciu comunicându-i judecătorului de instrucție sau oricărei alte persoane căreia îi place să răspândească veștile mai importante că niciodată, niciunul din trucurile pe care domnii aceștia le posedă din belșug n-t să mă poată îndupleca să dau mită vreunuia dintre ei. Își pierd vremea de pomană, le poți spune asta deschis. De altfel, poate că și-au și dat singuri seama, iar dacă nu și-au dat, n-au decât să afle acum. Astfel, au să-și mai scutească o parte din muncă. E drept că și eu aș fi scutit de câteva mici neajunsuri pe care însă le-aș suporta cu plăcere dacă aș ști că fiecare dintre ele înseamnă în același timp și o contralovitură dată împotriva lor. Și aș avea grijă ca așa să fie. Îl cunoști pe judecătorul de instrucție?