Carduri de vocabular
englez

În setările cardurilor de vocabular poți alege câte carduri să exersezi într-o sesiune și cum să tastezi cuvintele:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Poți alege câte carduri de vocabular să exersezi într-o sesiune de tastare. Numărul implicit este zece. La început, alege mai puține carduri dacă nu cunoști încă acele cuvinte și mărește numărul pe măsură ce le înveți.

• Alegerea unei variante a limbii engleze

  Poți alege între engleza britanică și cea americană. Există diferențe de vocabular și ortografie, așa că alege varianta pe care vrei să o înveți.

• Tastarea caracterelor speciale ca litere latine de bază

  Dacă aranjamentul tastelor nu permite introducerea tuturor caracterelor limbii pe care o înveți, activează opțiunea care acceptă caractere speciale compatibile ca litere latine de bază. De exemplu, poți tasta unico în loc de único fără ca acest lucru să fie considerat o eroare. Când opțiunea este dezactivată, trebuie să folosești ortografia originală.

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) reprezintă sunetele vorbirii prin simboluri standardizate. Mai jos găsești vocale și consoane englezești, cu exemple și explicații bazate în principal pe pronunția britanică. Comparațiile cu româna și alte limbi sunt orientative: sunetele nu sunt întotdeauna identice.

Vocale englezești

• /iː/ - ca în see, pronunțat /siː/ (ca i în bine, dar mai lung)
• /ɪ/ - ca în sit, pronunțat /sɪt/ (apropiat de i în fin, dar cu limba puțin mai jos și mai în spate)
• /e/ - ca în bed, pronunțat /bed/ (ca "e" în metru /ˈme.tru/)
• /æ/ - ca în cat, pronunțat /kæt/ (apropiat de a în pas, dar cu limba mai în față)
• /ɑː/ - ca în father, pronunțat /ˈfɑːðə/ (ca a în mamă, dar mai lung și articulat mai în spate)
• /ɒ/ - ca în hot, pronunțat /hɒt/ (apropiat de o în pot, dar cu gura mai deschisă)
• /ɔː/ - ca în law, pronunțat /lɔː/ (apropiat de o în domn, dar mai deschis și mai lung)
• /ʊ/ - ca în put, pronunțat /pʊt/ (apropiat de u în tub, dar cu limba puțin mai jos)
• /uː/ - ca în blue, pronunțat /bluː/ (ca u în mult, dar mai lung)
• /ʌ/ - ca în cup, pronunțat /kʌp/ (apropiat de ă în măr, dar cu gura mai deschisă)
• /ɜː/ - ca în bird, pronunțat /bɜːd/ (apropiat de ă în văzut, dar mai lung și cu o poziție diferită a limbii)
• /ə/ - ca în sofa, pronunțat /ˈsəʊfə/ (ca "ă" în lăsat /ləˈsat/)

Diftongii englezești

• /eɪ/ - ca în say, pronunțat /seɪ/ (ca "ei" în hei /hej/)
• /aɪ/ - ca în my, pronunțat /maɪ/ (ca "ai" în mai /maj/)
• /ɔɪ/ - ca în boy, pronunțat /bɔɪ/ (apropiat de oi în doi, dar cu prima vocală mai deschisă)
• /aʊ/ - ca în now, pronunțat /naʊ/ (ca au în aur, dar într-o singură silabă)
• /əʊ/ - ca în go, pronunțat /ɡəʊ/ (o trecere de la un sunet central spre u într-o singură silabă; diferă de ou în două)
• /ɪə/ - ca în here, pronunțat /hɪə/ (o trecere de la un i relaxat spre ă într-o singură silabă, nu două vocale separate ca în fie)
• /eə/ - ca în there, pronunțat /ðeə/ (o trecere de la e spre un sunet slab, apropiat de ă; direcția diferă de ea în nea)
• /ʊə/ - ca în tour, pronunțat /tʊə/ (o trecere de la un u relaxat spre ă într-o singură silabă, nu spre a ca în luat)

Consoane englezești

• /p/ - ca în pat, pronunțat /pæt/ (ca "p" în pat /pat/)
• /b/ - ca în bat, pronunțat /bæt/ (ca "b" în bat /bat/)
• /t/ - ca în tap, pronunțat /tæp/ (ca "t" în tată /ˈtatə/)
• /d/ - ca în dog, pronunțat /dɒɡ/ (ca "d" în dar /dar/)
• /k/ - ca în cat, pronunțat /kæt/ (ca c în casă /ˈkasə/)
• /ɡ/ - ca în go, pronunțat /ɡəʊ/ (ca "g" în gol /ɡol/)
• /f/ - ca în fun, pronunțat /fʌn/ (ca "f" în foarte /ˈfo̯ar.te/)
• /v/ - ca în van, pronunțat /væn/ (ca "v" în vază /ˈvazə/)
• /θ/ - ca în think, pronunțat /θɪŋk/ (th în engleză think, cu limba lângă dinți și aerul trecând continuu; nu este t din tată)
• /ð/ - ca în this, pronunțat /ðɪs/ (th în engleză this, cu limba lângă dinți și voce; nu este d din dar)
• /s/ - ca în sit, pronunțat /sɪt/ (ca s în sare /ˈsare/)
• /z/ - ca în zoo, pronunțat /zuː/ (ca "z" în zero /ˈze.ro/)
• /ʃ/ - ca în she, pronunțat /ʃiː/ (ca "ș" în șarpe /ˈʃar.pe/)
• /ʒ/ - ca în measure, pronunțat /ˈmɛʒə/ (ca "j" în franceză je /ʒə/)
• /h/ - ca în hat, pronunțat /hæt/ (ca "h" în harta /ˈhar.ta/)
• /tʃ/ - ca în church, pronunțat /tʃɜːtʃ/ (ca "ci" în ciocolată /ˈt͡ʃo.ko.la.tə/)
• /dʒ/ - ca în judge, pronunțat /dʒʌdʒ/ (ca "gi" în gigant /d͡ʒiˈɡant/)
• /m/ - ca în man, pronunțat /mæn/ (ca "m" în mamă /ˈma.mə/)
• /n/ - ca în no, pronunțat /nəʊ/ (ca "n" în nas /nas/)
• /ŋ/ - ca în song, pronunțat /sɒŋ/ (ca n înainte de c în bancă /ˈbaŋkə/, fără o consoană g separată)
• /l/ - ca în light, pronunțat /laɪt/ (ca "l" în lună /ˈlu.nə/)
• /r/ - ca în red, pronunțat /rɛd/ (diferit de r vibrant din roșu: limba nu lovește palatul)
• /j/ - ca în yes, pronunțat /jɛs/ (ca "i" în iarna /ˈjar.na/)
• /w/ - ca în we, pronunțat /wiː/ (ca u nesilabic în ouă /ˈowə/)

Caracteristici ale pronunției engleze

Când exersezi pronunția engleză, urmărește și accentul, intonația și felul în care se leagă sunetele într-o propoziție:

• Diversitatea vocalelor: Engleza are o gamă largă de sunete vocalice, inclusiv numeroși monoftongi și diftongi. Această diversitate poate face ca engleza să fie dificil de stăpânit pentru vorbitorii non-nativi, deoarece mici schimbări în sunetele vocalice pot duce la semnificații diferite.
• Grupuri de consoane: Engleza include adesea grupuri complexe de consoane la începutul, mijlocul și sfârșitul cuvintelor. Aceste grupuri, cum ar fi "str" în "street" sau "lk" în "milk", pot fi dificile de articulat și necesită mișcări precise ale limbii și gurii.
• Accent și intonație: Modelele de accent în cuvintele și propozițiile engleze joacă un rol crucial în transmiterea sensului. Un cuvânt poate avea un accent principal și unul secundar. Într-o propoziție, accentuarea unor cuvinte diferite poate schimba ideea evidențiată și interpretarea mesajului. Modelele de intonație adaugă, de asemenea, nuanțe emoționale și accent.
• Litere mute: În engleză, unele litere nu se pronunță, de exemplu k din "knight" și b din "debt". Istoria lor este diferită: k se pronunța în trecut, în timp ce b a fost adăugat în scriere pentru a indica originea latină a cuvântului. Învață pronunția împreună cu forma scrisă.
• Omofone și omografe: Engleza are multe cuvinte care sună la fel, dar au semnificații diferite (omofone), cum ar fi "to", "two" și "too". Există, de asemenea, cuvinte care sunt scrise la fel, dar au pronunții și semnificații diferite (omografe), cum ar fi "lead" (a conduce) și "lead" (plumb).
• Legătura și eliziunea: În vorbirea cursivă, sunetele cuvintelor se leagă, iar unele pot dispărea. În conversațiile informale, "want to" poate suna ca "wanna" înaintea unui verb, iar "going to" ca "gonna" când exprimă viitorul. Ascultă aceste forme pentru a compara un cuvânt rostit separat cu același cuvânt într-o propoziție.
• Accente regionale și dialecte: Pronunția engleză variază semnificativ între diferite regiuni și țări. Variantele britanice, americane, australiene și altele ale englezei au accente și reguli de pronunție caracteristice, ceea ce uneori poate duce la neînțelegeri între vorbitorii de dialecte diferite.
• Variabilitate fonemică: Același fonem poate fi pronunțat diferit în funcție de poziția sa într-un cuvânt și de sunetele înconjurătoare. De aceea, ascultă același cuvânt în propoziții diferite.