Dacă eu n-aveam alt merit decât dragostea de ceilalți și prietenia tuturora pentru mine, acest merit ar fi prea mic când e vorba de tovarășii mei.
Revoltați contra școalelor, cârtind contra profesorilor, nesățioși de studii, cercetând împreună toate greutățile științii, răsfoind ultimele descoperiri,
veghind nopțile de iarnă pe formule algebrice și pe operile criticismului modern, acești frați de studii și de viață deveniseră, înainte de vreme,
niște capete culte și severe, pentru cari nimic nu era străin cu desăvârșire.
Cel mai tânăr era de douăzeci și unu de ani. Slab, palid, cu capul mare și tuns mărunt; ochi negri și vii, gene lungi și lucioase. Nervos și totuși stăpân pe mișcările lui sufletești.
Cel mai neîndurat analist în viața de toate zilele și în daraverile științii. Despicând și clasând orice problemă, pentru el, orice corp, ca și orice adevăr științific era un tot a unor părticele de viață și de valori.
Vrăjmaș al paradoxelor, în el se încarnase metodul d-a izbi mai întâi în forma dinafară supt care se înfățișa o controversă; odată cântărite cuvintele dintr-o cugetare și problema redusă la subiect și predicat, începea a dumica ideea în sine.
Ceilalți, pe vrute, pe nevrute, erau târâți pe această cale pozitivistă, cum îi ziceau unii, sigură și omenească, cum îi zicea el. Școlile, în știință? Niște gogorițe.
Sistemele? Basme. Iar arta, mângâiere pentru săraci și modă pentru bogați.
Vecinic nemulțumit cu formulele sale, ar fi dorit să aibă vreme ca să studieze societatea noastră egoistă, săracă, leneșe, fudulă, sceptică, incultă și nemiloasă.
Pentru cei mici și umiliți, un adevărat amic, neîmpăcat contra utopiștilor nebuni, cari, vroind să le dea prea mult, s-au ridicat pe umerii lor și nu le-au dat nimic.
Dintre noi, cel pe care îl iubea mai mult era tocmai vrăjmașul metodului său.
Pentru acesta analiza era un mijloc, adesea fără nici o importanță. Vederile generale, dragostea sintezei ș-a sistemului erau puterea și mulțumirea lui.
Puternic și violent, o discuție de mai multe ore o închidea într-o frază largă și vârtos așternută.
Cât pentru neînțelegerile sociale - deosebiri de stare, de naștere, de inteligență și de trepte - erau o greutate închipuită, căci toate pe lume sunt bine și armonic;
tot ce poartă pe umeri un popor e drept să poarte; formele sociale și legile, dacă nu le dărâmă, le merită.
Al treilea era blând și îndurător, în toate neînțelegerile zgomotoase, din cauza limpezii sale convingeri că nimic nu e sigur. Tot e probabil.
Chiar dovezile matematice țin adesea de niște valori virtuale ce par valori reale, căci satisfac anume serii de probleme.
Revoltați contra școalelor, cârtind contra profesorilor, nesățioși de studii, cercetând împreună toate greutățile științii, răsfoind ultimele descoperiri,
veghind nopțile de iarnă pe formule algebrice și pe operile criticismului modern, acești frați de studii și de viață deveniseră, înainte de vreme,
niște capete culte și severe, pentru cari nimic nu era străin cu desăvârșire.
Cel mai tânăr era de douăzeci și unu de ani. Slab, palid, cu capul mare și tuns mărunt; ochi negri și vii, gene lungi și lucioase. Nervos și totuși stăpân pe mișcările lui sufletești.
Cel mai neîndurat analist în viața de toate zilele și în daraverile științii. Despicând și clasând orice problemă, pentru el, orice corp, ca și orice adevăr științific era un tot a unor părticele de viață și de valori.
Vrăjmaș al paradoxelor, în el se încarnase metodul d-a izbi mai întâi în forma dinafară supt care se înfățișa o controversă; odată cântărite cuvintele dintr-o cugetare și problema redusă la subiect și predicat, începea a dumica ideea în sine.
Ceilalți, pe vrute, pe nevrute, erau târâți pe această cale pozitivistă, cum îi ziceau unii, sigură și omenească, cum îi zicea el. Școlile, în știință? Niște gogorițe.
Sistemele? Basme. Iar arta, mângâiere pentru săraci și modă pentru bogați.
Vecinic nemulțumit cu formulele sale, ar fi dorit să aibă vreme ca să studieze societatea noastră egoistă, săracă, leneșe, fudulă, sceptică, incultă și nemiloasă.
Pentru cei mici și umiliți, un adevărat amic, neîmpăcat contra utopiștilor nebuni, cari, vroind să le dea prea mult, s-au ridicat pe umerii lor și nu le-au dat nimic.
Dintre noi, cel pe care îl iubea mai mult era tocmai vrăjmașul metodului său.
Pentru acesta analiza era un mijloc, adesea fără nici o importanță. Vederile generale, dragostea sintezei ș-a sistemului erau puterea și mulțumirea lui.
Puternic și violent, o discuție de mai multe ore o închidea într-o frază largă și vârtos așternută.
Cât pentru neînțelegerile sociale - deosebiri de stare, de naștere, de inteligență și de trepte - erau o greutate închipuită, căci toate pe lume sunt bine și armonic;
tot ce poartă pe umeri un popor e drept să poarte; formele sociale și legile, dacă nu le dărâmă, le merită.
Al treilea era blând și îndurător, în toate neînțelegerile zgomotoase, din cauza limpezii sale convingeri că nimic nu e sigur. Tot e probabil.
Chiar dovezile matematice țin adesea de niște valori virtuale ce par valori reale, căci satisfac anume serii de probleme.