Carduri de vocabular
coreean

În setările cardurilor de vocabular poți alege câte carduri să exersezi într-o sesiune și cum să tastezi cuvintele:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Poți alege câte carduri de vocabular să exersezi într-o sesiune de tastare. Numărul implicit este zece. La început, alege mai puține carduri dacă nu cunoști încă acele cuvinte și mărește numărul pe măsură ce le înveți.

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele limbii vorbite. Mai jos sunt prezentate simbolurile IPA pentru pronunția coreeană, cu exemple și descrieri.

Vocale coreene

• /a/ - ca în 아기 (agi), pronunțat /a.ɡi/ (ca "a" în apă /ˈapə/)
• /ɛ/ - ca în 애기 (aegi), pronunțat /ɛ.ɡi/ (apropiat de e în rege, dar cu gura mai deschisă)
• /i/ - ca în 이 (i), pronunțat /i/ (ca "i" în minte /ˈmin.te/)
• /o/ - ca în 오이 (oi), pronunțat /o.i/ (ca "o" în dor /dor/)
• /u/ - ca în 우유 (uyu), pronunțat /u.ju/ (ca "u" în lup /lup/)
• /ɯ/ - ca în 음악 (eumak), pronunțat /ɯ.mak/ (un sunet similar cu "î" românesc, dar cu limba mai în spate)
• /e/ - ca în 에 (e), pronunțat /e/ (ca "e" în mere /ˈme.re/)
• /we/ - ca în 외국 (oeguk), pronunțat /we.ɡuk/ (începe cu /w/, ca în englezescul wet, urmat de /e/; unii vorbitori folosesc monoftongul tradițional /ø/)
• /ju/ - ca în 유리 (yuri), pronunțat /ju.ɾi/ (o succesiune de /j/ și /u/, nu ü german din Müll)

Diftongi coreeni

• /wa/ - ca în 와인 (wain), pronunțat /wa.in/ (ca u nesilabic urmat de a în luat, dar într-o singură silabă)
• /wi/ - ca în 위치 (wichi), pronunțat /wi.t͡ɕʰi/ (ca u nesilabic în ouă, urmat de i; nu ca v din viu)
• /we/ - ca în 웨이터 (weiteo), pronunțat /we.i.tʰo/ (ca "ue" în fuego /ˈfwe.ɡo/)
• /jo/ - ca în 요리 (yori), pronunțat /jo.ri/ (ca "io" în ion /jon/)

Consoane coreene

• /p/ - ca în 바다 (bada), pronunțat /pa.da/ (ca "p" în pata /ˈpa.ta/)
• /b/ - ca în 나비 (nabi), pronunțat [na.bi] (ca "b" în bine /ˈbi.ne/)
• /t/ - ca în 다리 (dari), pronunțat /ta.ri/ (ca "t" în tată /ˈta.tə/)
• /d/ - ca în 바다 (bada), pronunțat [pa.da] (ca "d" în dar /dar/)
• /k/ - ca în 가 (ga), pronunțat /ka/ (ca "c" în casa /ˈka.sa/)
• /ɡ/ - ca în 고기 (gogi), pronunțat [ko.ɡi] (ca "g" în gata /ˈɡa.ta/)
• /s/ - ca în 사과 (sagwa), pronunțat /sa.ɡwa/ (ca "s" în sală /ˈsa.lə/)
• /ɕ/ - ca în 샤워 (syawo), pronunțat /ɕa.wʌ/ (ca "ș" în șapcă /ˈʃap.kə/)
• /t͡ɕ/ - ca în 저 (jeo), pronunțat /t͡ɕʌ/ (apropiat de ci în cioc, dar articulat mai aproape de palat)
• /t͡ɕʰ/ - ca în 처음 (cheoeum), pronunțat /t͡ɕʰʌ.ɯm/ (o versiune aspirată a "ci")
• /h/ - ca în 하늘 (haneul), pronunțat /ha.nɯl/ (ca "h" în hartă /ˈhar.tə/)
• /m/ - ca în 마음 (ma-eum), pronunțat /ma.ɯm/ (ca "m" în mamă /ˈma.mə/)
• /n/ - ca în 나무 (namu), pronunțat /na.mu/ (ca "n" în nor /nor/)
• /ŋ/ - ca în 사랑 (sarang), pronunțat /sa.raŋ/ (ca "ng" în engleză song /sɒŋ/)
• /ɾ/ - ca în 바람 (baram), pronunțat /pa.ɾam/ (similar cu "r" spaniol sau "tt" american în butter /ˈbʌɾər/)

Caracteristici ale pronunției coreene

Deși pronunția coreeană împărtășește anumite asemănări cu alte limbi, are și caracteristici unice importante pentru învățăcei.

• Asimilarea consoanelor: Consoanele se pot adapta la sunetul următor. În 국물 (gungmul) (zeamă de supă), ㄱ scris se pronunță [ŋ] înainte de ㅁ: [kuŋ.mul]. Este un caz de asimilare nazală.
• Consoane tensionate: Consoanele tensionate din coreeană includ /p͈, t͈, k͈/. Se pronunță cu o tensiune articulatorie mai mare și se scriu cu litere duble în hangul, precum ㅃ, ㄸ și ㄲ. Acestea sunt litere coreene, nu simboluri de romanizare.
• Consoane aspirate: Consoanele oclusive și africatele aspirate, precum /pʰ/, /tʰ/ și /kʰ/, se pronunță cu un suflu de aer suplimentar. Se disting de consoanele corespunzătoare neaspirate.
• Armonie vocalică: Armonia vocalică era mai răspândită în coreeană în trecut. Astăzi se păstrează în unele terminații verbale, precum -아 și -어, alese în funcție de vocala rădăcinii, și în cuvinte expresive care imită sunete sau acțiuni.
• Structura silabei: O silabă coreeană are o vocală și poate avea o consoană înainte sau după ea. Acest lucru se notează (C)V(C); consoanele dintre paranteze sunt opționale. De exemplu, 학생 (haksaeng) este pronunțat /hak.sɛŋ/.
• Leniție: Consoanele simple /p, t, k/ sunt de obicei surde la începutul unui enunț și pot deveni sonore [b, d, ɡ] între sunete sonore. Această schimbare legată de poziție nu se limitează la vorbirea informală: 한국 (hanguk), de exemplu, se pronunță [han.ɡuk̚].
• Intonație și accent tonal regional: Coreeana din Seul nu distinge cuvintele prin accent de intensitate lexical sau printr-un accent tonal lexical de tip japonez. Intonația marchează gruparea și evidențierea. Unele dialecte regionale, inclusiv varietățile Gyeongsang, au însă accent tonal lexical.
• Eliție: În vorbirea continuă pot dispărea sunete, nu doar în conversațiile informale. În 좋아 (joa), ㅎ din rădăcina 좋- dispare înaintea vocalei din -아: [t͡ɕo.a]. Nu este un /h/ la sfârșitul întregului cuvânt.