Carduri de vocabular
francez

În setările cardurilor de vocabular poți alege câte carduri să exersezi într-o sesiune și cum să tastezi cuvintele:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Poți alege câte carduri de vocabular să exersezi într-o sesiune de tastare. Numărul implicit este zece. La început, alege mai puține carduri dacă nu cunoști încă acele cuvinte și mărește numărul pe măsură ce le înveți.

• Tastarea caracterelor speciale ca litere latine de bază

  Dacă aranjamentul tastelor nu permite introducerea tuturor caracterelor limbii pe care o înveți, activează opțiunea care acceptă caractere speciale compatibile ca litere latine de bază. De exemplu, poți tasta unico în loc de único fără ca acest lucru să fie considerat o eroare. Când opțiunea este dezactivată, trebuie să folosești ortografia originală.

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele limbajului vorbit. Mai jos sunt simbolurile IPA pentru pronunția franceză, împreună cu exemple și descrieri, cu comparații cu sunete din română și din alte limbi.

Vocale franceze

• /a/ - ca în chat, pronunțat /ʃa/ (ca "a" în cuvântul românesc tată)
• /e/ - ca în clé, pronunțat /kle/ (ca "e" în cuvântul românesc ele)
• /i/ - ca în fini, pronunțat /fini/ (ca "i" în cuvântul românesc fin)
• /o/ - ca în eau, pronunțat /o/ (ca "o" în cuvântul românesc om)
• /u/ - ca în fou, pronunțat /fu/ (ca u în cuvântul românesc fum)
• /ə/ - ca în le, pronunțat /lə/ (ca "ă" în cuvântul românesc fată)
• /ɛ/ - ca în mère, pronunțat /mɛʁ/ (apropiat de e în mere, dar cu gura mai deschisă)
• /ɔ/ - ca în porte, pronunțat /pɔʁt/ (apropiat de o în port, dar cu gura mai deschisă)
• /y/ - ca în lune, pronunțat /lyn/ (ca ü în germană müde, dar mai scurt)

Vocale nazale franceze

• /ɑ̃/ - ca în sans, pronunțat /sɑ̃/ (similar cu "an" în cuvântul francez sans, dar nazal)
• /ɛ̃/ - ca în pain, pronunțat /pɛ̃/ (vocală nazală, ca ien în franceză bien, fără un n separat)
• /œ̃/ - ca în un, pronunțat /œ̃/ (similar cu "un" în cuvântul francez un, dar nazal)
• /ɔ̃/ - ca în nom, pronunțat /nɔ̃/ (vocală nazală, ca om în franceză nom, fără un m separat)

Consoane franceze

• /p/ - ca în papa, pronunțat /papa/ (ca "p" în cuvântul românesc papă)
• /b/ - ca în beau, pronunțat /bo/ (ca "b" în cuvântul românesc bal)
• /t/ - ca în tête, pronunțat /tɛt/ (ca "t" în cuvântul românesc tată)
• /d/ - ca în deux, pronunțat /dø/ (ca "d" în cuvântul românesc dar)
• /k/ - ca în clé, pronunțat /kle/ (ca "c" în cuvântul românesc cai)
• /ɡ/ - ca în gâteau, pronunțat /ɡato/ (ca "g" în cuvântul românesc gătit)
• /f/ - ca în fille, pronunțat /fij/ (ca "f" în cuvântul românesc fiu)
• /v/ - ca în vin, pronunțat /vɛ̃/ (ca "v" în cuvântul românesc văz)
• /s/ - ca în sac, pronunțat /sak/ (ca "s" în cuvântul românesc sac)
• /z/ - ca în zoo, pronunțat /zo/ (ca "z" în cuvântul românesc zebra)
• /ʃ/ - ca în chat, pronunțat /ʃa/ (ca "ș" în cuvântul românesc șarpe)
• /ʒ/ - ca în je, pronunțat /ʒə/ (ca "j" în cuvântul românesc joc)
• /m/ - ca în maman, pronunțat /mamɑ̃/ (ca "m" în cuvântul românesc mamă)
• /n/ - ca în nom, pronunțat /nɔ̃/ (ca "n" în cuvântul românesc nor)
• /ɲ/ - ca în agneau, pronunțat /aɲo/ (ca "gn" în cuvântul francez agneau)
• /l/ - ca în lire, pronunțat /liʁ/ (ca "l" în cuvântul românesc lup)
• /ʁ/ - ca în rouge, pronunțat /ʁuʒ/ (ca "r" în cuvântul francez rouge)

Semivocale franceze

• /j/ - ca în yeux, pronunțat /jø/ (ca "i" în cuvântul românesc ieri)
• /ɥ/ - ca în huit, pronunțat /ɥit/ (o trecere rapidă de la un sunet asemănător cu ü din germană müde spre vocala următoare)
• /w/ - ca în oui, pronunțat /wi/ (ca "w" în cuvântul englez we)

Caracteristici unice ale pronunției franceze

Pronunția franceză are câteva caracteristici unice care o disting de alte limbi. Unele dintre caracteristicile cheie includ:

• Litere mute: Multe cuvinte franceze au litere mute, în special la sfârșitul cuvintelor. De exemplu, în "comment", ultima literă "t" este mută.
• Vocale nazale: Limba franceză include vocale nazale, care sunt pronunțate cu aerul trecând atât prin gură, cât și prin nas. Exemple includ "an", "en" și "on".
• Liaison și eliziune: Prin liaison, o consoană finală de obicei nepronunțată se leagă de cuvântul următor dacă acesta începe cu un sunet vocalic, ca în "les amis" [lezami]. În funcție de contextul gramatical, legătura este obligatorie, facultativă sau interzisă. Eliziunea elimină vocala finală a anumitor cuvinte scurte, ca în "l'amie". Așa-numitul h aspirat împiedică ambele fenomene, deși nu se pronunță.
• Intonație: Întrebările la care se răspunde cu da sau nu au adesea intonație ascendentă. Cele care conțin un cuvânt interogativ se pot încheia cu intonație descendentă, la fel ca enunțurile afirmative. Intonația depinde și de context și de intenția vorbitorului.
• Vocale simple: Vocalele simple franceze își păstrează sunetul pe parcursul pronunțării. Într-un diftong, sunetul trece de la o vocală la alta.
• Accente diacritice: Limba franceză folosește mai multe accente diacritice, cum ar fi accentul acut (é), accentul grav (è), circumflexul (ê), trema (ë) și sedila (ç).

Exersează literele mute, vocalele nazale și liaison. Compară cuvinte rostite separat cu aceleași cuvinte într-o propoziție, apoi repetă propoziții scurte după ce le asculți.