Învățați vocabularul german tastând cuvinte și fraze din cardurile de vocabular. Rezumatul cardului vă permite să vă verificați progresul și să selectați carduri de vocabular pe care să le învățați.
carduri memorate
progres
rezumat
oameni
Aspect
Acasă
Cumpărături
Alimente
Mâncat în oraș
Educație și studiu
Muncă
Mediu inconjurator
Setări carduri de vocabular
Fișele de vocabular au setările lor specifice. Puteți face următoarele modificări pentru a vă personaliza experiența de învățare a vocabularului:Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu
Puteți alege câte carduri de vocabular doriți să exersați în timpul unei sesiuni de tastare. Numărul implicit este zece. Selectarea unei cantități mai mici de vocabular poate fi o idee bună dacă ești începător.
Modificarea caracterelor de la tastatură neacceptate
Dacă aspectul tastaturii nu acceptă anumite caractere speciale sau semne diacritice ale limbii pe care o exersați cu cardurile de vocabular, sistemul poate ignora unele dintre aceste caractere. Caracterele speciale vor fi acceptate ca cele mai apropiate echivalente ale alfabetului latin atunci când este posibil. De exemplu, dacă cuvântul de tastat este único și tastați unico deoarece aspectul dvs. nu acceptă accente, nu va fi considerat o eroare.
Simboluri fonetice în pronunția germană
Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele vorbirii. Mai jos sunt simbolurile IPA pentru pronunția germană, împreună cu exemple și descrieri, inclusiv cum sunt pronunțate aceste sunete în română și engleză.
Vocale germane
- /a/ - ca în Mann, pronunțat /man/ (ca "a" în mamă /ˈmamə/)
- /e/ - ca în sehen, pronunțat /ˈzeːən/ (ca "e" în vede /ˈvede/)
- /i/ - ca în Liebe, pronunțat /ˈliːbə/ (ca "i" în bine /ˈbine/)
- /o/ - ca în so, pronunțat /zoː/ (ca "o" în mold /moːld/)
- /u/ - ca în gut, pronunțat /ɡuːt/ (ca "u" în urs /urs/)
- /ɛ/ - ca în Bett, pronunțat /bɛt/ (ca "e" în mer /mer/)
- /ø/ - ca în schön, pronunțat /ʃøːn/ (similar cu "eu" în franceză peur /pœʁ/)
- /y/ - ca în müde, pronunțat /ˈmyːdə/ (similar cu "u" în franceză lune /lyn/)
- /ɐ/ - ca în aber, pronunțat /ˈaːbɐ/ (ca "ă" în fată /ˈfatə/)
Diftongi germani
- /aɪ̯/ - ca în mein, pronunțat /maɪ̯n/ (ca "ai" în mai /mai/)
- /aʊ̯/ - ca în Haus, pronunțat /haʊ̯s/ (ca "au" în aur /aur/)
- /ɔʏ̯/ - ca în neu, pronunțat /nɔʏ̯/ (ca "oi" în engleză boy /bɔɪ/)
Consoane germane
- /p/ - ca în Pause, pronunțat /ˈpaʊ̯zə/ (ca "p" în pa /pa/)
- /b/ - ca în Ball, pronunțat /bal/ (ca "b" în balon /baˈlon/)
- /t/ - ca în Tisch, pronunțat /tɪʃ/ (ca "t" în tata /ˈtata/)
- /d/ - ca în denken, pronunțat /ˈdɛŋkən/ (ca "d" în dar /dar/)
- /k/ - ca în Katze, pronunțat /ˈkat͡sə/ (ca "c" în casă /ˈkasə/)
- /ɡ/ - ca în Garten, pronunțat /ˈɡaʁtən/ (ca "g" în galben /ˈgalben/)
- /f/ - ca în Fisch, pronunțat /fɪʃ/ (ca "f" în fată /ˈfatə/)
- /v/ - ca în Vater, pronunțat /ˈfaːtɐ/ (ca "v" în vânt /vɨnt/)
- /s/ - ca în essen, pronunțat /ˈɛsn̩/ (ca "s" în sare /ˈsare/)
- /z/ - ca în sehen, pronunțat /ˈzeːən/ (ca "z" în zero /ˈzeru/)
- /ʃ/ - ca în schön, pronunțat /ʃøːn/ (ca "ș" în școală /ˈʃkoalə/)
- /ç/ - ca în ich, pronunțat /ɪç/ (un sunet între "ș" și "h")
- /x/ - ca în Bach, pronunțat /bax/ (ca "h" în hăr /hər/)
- /j/ - ca în ja, pronunțat /ja/ (ca "i" în ieri /ˈjer/)
- /t͡s/ - ca în Zahn, pronunțat /t͡saːn/ (ca "ț" în țară /ˈt͡sarə/)
- /t͡ʃ/ - ca în Deutsch, pronunțat /dɔʏ̯t͡ʃ/ (ca "ci" în ciocolată /t͡ʃokoˈlatə/)
- /m/ - ca în Mann, pronunțat /man/ (ca "m" în mamă /ˈmamə/)
- /n/ - ca în Nase, pronunțat /ˈnaːzə/ (ca "n" în nor /nor/)
- /ŋ/ - ca în Finger, pronunțat /ˈfɪŋɐ/ (ca "ng" în engleză sing /sɪŋ/)
- /l/ - ca în Lampe, pronunțat /ˈlampə/ (ca "l" în lampă /ˈlampə/)
- /r/ - ca în rot, pronunțat /ʁoːt/ (un "r" gutural, similar cu "r" în franceză rouge /ʁuʒ/)
- /h/ - ca în Haus, pronunțat /haʊ̯s/ (ca "h" în hartă /ˈhartə/)
Caracteristicile unice ale pronunției germane
Pronunția germană are mai multe caracteristici distinctive care o diferențiază de alte limbi. Iată câteva aspecte cheie și dificultăți specifice cu care se pot confrunta cursanții:
- Consoane: Pronunția consoanelor în germană este destul de unică. De exemplu, sunetul "ch" variază în funcție de poziția sa într-un cuvânt, producând fie un sunet moale, ca în "ich", fie un sunet mai dur, ca în "Bach". În plus, sunetul "r" poate fi gutural, pronunțat în partea din spate a gâtului, ceea ce poate fi o provocare pentru cursanți.
- Vocale: Sunetele vocalice sunt esențiale în germană, cu o distincție clară între vocalele lungi și scurte. De exemplu, "Bett" (pat) folosește un 'e' scurt, în timp ce "Beet" (strat) folosește un 'e' lung. Această distincție este crucială pentru sens și poate fi dificil de stăpânit.
- Umlauturi: Utilizarea umlauturilor (ä, ö, ü) modifică semnificativ sunetele vocalice, adăugând o calitate unică pronunției care este esențială pentru o articulație și un sens corect. De exemplu, "schön" (frumos) comparativ cu "schon" (deja). Aceste sunete nu există în multe alte limbi, ceea ce le face dificil de învățat.
- Silabe accentuate: Accentul cade de obicei pe prima silabă a rădăcinii cuvântului, ceea ce poate afecta pronunția și ritmul cuvântului. Plasarea incorectă a accentului poate duce la neînțelegeri, deoarece poate schimba sensul cuvântului.
- Asurizarea finală: O caracteristică în care consoanele sonore, precum 'b', 'd' și 'g', sunt pronunțate ca echivalentele lor surde 'p', 't' și 'k' la sfârșitul cuvintelor. De exemplu, "ab" (departe) este pronunțat ca "ap". Acest lucru poate fi confuz pentru cursanți, deoarece ortografia nu corespunde întotdeauna cu pronunția.
- Cuvinte compuse: Germana este cunoscută pentru cuvintele sale compuse lungi, în care mai multe cuvinte sunt combinate pentru a crea un termen unic. Pronunția corectă necesită înțelegerea modului de a accentua și articula corect fiecare componentă. De exemplu, "Donaudampfschifffahrtsgesellschaftskapitän" (căpitanul unei companii de navigație cu aburi pe Dunăre) necesită o atenție deosebită la pronunția fiecărei părți.
- Pauza glotală: În germană, pauza glotală este adesea folosită înainte de cuvinte sau silabe care încep cu o vocală, dând limbii un sunet oarecum fragmentat. Acest lucru este deosebit de vizibil în cuvinte precum "beachten" (a acorda atenție) și poate fi o provocare pentru vorbitorii de limbi care nu folosesc pauza glotală.
- Variații dialectale: Pronunția germană poate varia semnificativ în funcție de regiune și dialect. Germana standard este norma, dar dialecte precum bavareza, șvaba și saxona au sunete și pronunții unice, ceea ce crește complexitatea învățării limbii.
Înțelegerea și stăpânirea acestor elemente este esențială pentru a obține o pronunție germană precisă și fluentă. Fiecare caracteristică contribuie la sunetul unic al limbii și reprezintă o provocare pentru cursanți.
Caracteristicile unice ale pronunției germane
Pronunția germană are mai multe caracteristici distinctive care o diferențiază de alte limbi. Iată câteva aspecte cheie și dificultăți specifice cu care se pot confrunta cursanții:
- Consoane: Pronunția consoanelor în germană este destul de unică. De exemplu, sunetul "ch" variază în funcție de poziția sa într-un cuvânt, producând fie un sunet moale, ca în "ich", fie un sunet mai dur, ca în "Bach". În plus, sunetul "r" poate fi gutural, pronunțat în partea din spate a gâtului, ceea ce poate fi o provocare pentru cursanți.
- Vocale: Sunetele vocalice sunt esențiale în germană, cu o distincție clară între vocalele lungi și scurte. De exemplu, "Bett" (pat) folosește un 'e' scurt, în timp ce "Beet" (strat) folosește un 'e' lung. Această distincție este crucială pentru sens și poate fi dificil de stăpânit.
- Umlauturi: Utilizarea umlauturilor (ä, ö, ü) modifică semnificativ sunetele vocalice, adăugând o calitate unică pronunției care este esențială pentru o articulație și un sens corect. De exemplu, "schön" (frumos) comparativ cu "schon" (deja). Aceste sunete nu există în multe alte limbi, ceea ce le face dificil de învățat.
- Silabe accentuate: Accentul cade de obicei pe prima silabă a rădăcinii cuvântului, ceea ce poate afecta pronunția și ritmul cuvântului. Plasarea incorectă a accentului poate duce la neînțelegeri, deoarece poate schimba sensul cuvântului.
- Asurizarea finală: O caracteristică în care consoanele sonore, precum 'b', 'd' și 'g', sunt pronunțate ca echivalentele lor surde 'p', 't' și 'k' la sfârșitul cuvintelor. De exemplu, "ab" (departe) este pronunțat ca "ap". Acest lucru poate fi confuz pentru cursanți, deoarece ortografia nu corespunde întotdeauna cu pronunția.
- Cuvinte compuse: Germana este cunoscută pentru cuvintele sale compuse lungi, în care mai multe cuvinte sunt combinate pentru a crea un termen unic. Pronunția corectă necesită înțelegerea modului de a accentua și articula corect fiecare componentă. De exemplu, "Donaudampfschifffahrtsgesellschaftskapitän" (căpitanul unei companii de navigație cu aburi pe Dunăre) necesită o atenție deosebită la pronunția fiecărei părți.
- Pauza glotală: În germană, pauza glotală este adesea folosită înainte de cuvinte sau silabe care încep cu o vocală, dând limbii un sunet oarecum fragmentat. Acest lucru este deosebit de vizibil în cuvinte precum "beachten" (a acorda atenție) și poate fi o provocare pentru vorbitorii de limbi care nu folosesc pauza glotală.
- Variații dialectale: Pronunția germană poate varia semnificativ în funcție de regiune și dialect. Germana standard este norma, dar dialecte precum bavareza, șvaba și saxona au sunete și pronunții unice, ceea ce crește complexitatea învățării limbii.
Înțelegerea și stăpânirea acestor elemente este esențială pentru a obține o pronunție germană precisă și fluentă. Fiecare caracteristică contribuie la sunetul unic al limbii și reprezintă o provocare pentru cursanți.