Carduri de vocabular
german

În setările cardurilor de vocabular poți alege câte carduri să exersezi într-o sesiune și cum să tastezi cuvintele:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Poți alege câte carduri de vocabular să exersezi într-o sesiune de tastare. Numărul implicit este zece. La început, alege mai puține carduri dacă nu cunoști încă acele cuvinte și mărește numărul pe măsură ce le înveți.

• Tastarea caracterelor speciale ca litere latine de bază

  Dacă aranjamentul tastelor nu permite introducerea tuturor caracterelor limbii pe care o înveți, activează opțiunea care acceptă caractere speciale compatibile ca litere latine de bază. De exemplu, poți tasta unico în loc de único fără ca acest lucru să fie considerat o eroare. Când opțiunea este dezactivată, trebuie să folosești ortografia originală.

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele vorbirii. Mai jos sunt simbolurile IPA pentru pronunția germană, împreună cu exemple și descrieri, inclusiv cum sunt pronunțate aceste sunete în română și engleză.

Vocale germane

• /a/ - ca în Mann, pronunțat /man/ (ca "a" în mamă /ˈmamə/)
• /eː/ - ca în sehen, pronunțat /ˈzeːən/ (ca e în vede, dar mai lung)
• /iː/ - ca în Liebe, pronunțat /ˈliːbə/ (ca i în bine, dar mai lung)
• /oː/ - ca în so, pronunțat /zoː/ (ca o în om, dar mai lung)
• /uː/ - ca în gut, pronunțat /ɡuːt/ (ca u în urs, dar mai lung)
• /ɛ/ - ca în Bett, pronunțat /bɛt/ (apropiat de e în verde, dar cu gura mai deschisă)
• /øː/ - ca în schön, pronunțat /ʃøːn/ (ca eu în franceză feu /fø/, dar mai lung)
• /yː/ - ca în müde, pronunțat /ˈmyːdə/ (ca u în franceză lune /lyn/, dar mai lung)
• /ɐ/ - ca în aber, pronunțat /ˈaːbɐ/ (apropiat de ă în fată, dar cu gura mai deschisă)

Diftongi germani

• /aɪ̯/ - ca în mein, pronunțat /maɪ̯n/ (ca "ai" în mai /mai/)
• /aʊ̯/ - ca în Haus, pronunțat /haʊ̯s/ (ca au în aur, dar într-o singură silabă)
• /ɔʏ̯/ - ca în neu, pronunțat /nɔʏ̯/ (apropiat de oy în engleză boy, dar cu buzele rotunjite și la al doilea sunet)

Consoane germane

• /p/ - ca în Pause, pronunțat /ˈpaʊ̯zə/ (ca "p" în pa /pa/)
• /b/ - ca în Ball, pronunțat /bal/ (ca "b" în balon /baˈlon/)
• /t/ - ca în Tisch, pronunțat /tɪʃ/ (ca "t" în tata /ˈtata/)
• /d/ - ca în denken, pronunțat /ˈdɛŋkən/ (ca "d" în dar /dar/)
• /k/ - ca în Katze, pronunțat /ˈkat͡sə/ (ca "c" în casă /ˈkasə/)
• /ɡ/ - ca în Garten, pronunțat /ˈɡaʁtən/ (ca "g" în galben /ˈgalben/)
• /f/ - ca în Fisch, pronunțat /fɪʃ/ (ca "f" în fată /ˈfatə/)
• /v/ - ca în Vase, pronunțat /ˈvaːzə/ (ca "v" în vânt /vɨnt/)
• /s/ - ca în essen, pronunțat /ˈɛsn̩/ (ca "s" în sare /ˈsare/)
• /z/ - ca în sehen, pronunțat /ˈzeːən/ (ca "z" în zero /ˈzeru/)
• /ʃ/ - ca în schön, pronunțat /ʃøːn/ (ca "ș" în școală /ˈʃkoalə/)
• /ç/ - ca în ich, pronunțat /ɪç/ (un sunet format cu limba ridicată spre palatul dur și aerul trecând continuu)
• /x/ - ca în Bach, pronunțat /bax/ (ca ch în engleza scoțiană loch /lɒx/)
• /j/ - ca în ja, pronunțat /ja/ (ca i nesilabic în iar /jar/)
• /t͡s/ - ca în Zahn, pronunțat /t͡saːn/ (ca "ț" în țară /ˈt͡sarə/)
• /t͡ʃ/ - ca în Deutsch, pronunțat /dɔʏ̯t͡ʃ/ (ca "ci" în ciocolată /t͡ʃokoˈlatə/)
• /m/ - ca în Mann, pronunțat /man/ (ca "m" în mamă /ˈmamə/)
• /n/ - ca în Nase, pronunțat /ˈnaːzə/ (ca "n" în nor /nor/)
• /ŋ/ - ca în Finger, pronunțat /ˈfɪŋɐ/ (ca "ng" în engleză sing /sɪŋ/)
• /l/ - ca în Lampe, pronunțat /ˈlampə/ (ca "l" în lampă /ˈlampə/)
• /r/ - ca în rot, pronunțat /ʁoːt/ (un "r" gutural, similar cu "r" în franceză rouge /ʁuʒ/)
• /h/ - ca în Haus, pronunțat /haʊ̯s/ (ca "h" în hartă /ˈhartə/)

Caracteristicile unice ale pronunției germane

Când exersezi pronunția germană, urmărește durata vocalelor, umlauturile și consoanele de la sfârșitul cuvintelor. Mai jos găsești principalele aspecte, cu exemple:

• Consoane: Pronunția lui ch depinde de sunetul anterior. După vocalele anterioare se pronunță /ç/, ca în "ich"; după a, o, u și au se articulează mai în spate, ca /x/ în "Bach". Și r-ul german are mai multe variante, de exemplu la nivelul uvulei sau prin vibrarea vârfului limbii.
• Vocale: Germana distinge vocalele lungi de cele scurte, care pot diferi și prin felul în care sună. De exemplu, "Bett" (pat) folosește un 'e' scurt, în timp ce "Beet" (strat de flori) folosește un 'e' lung. Această distincție este crucială pentru sens și poate fi dificil de stăpânit.
• Umlauturi: Literele ä, ö și ü, cu umlaut, reprezintă sunete diferite de a, o și u. Această diferență poate schimba sensul unui cuvânt. De exemplu, "schön" (frumos) comparativ cu "schon" (deja). Aceste sunete nu există în multe alte limbi, ceea ce le face dificil de învățat.
• Silabe accentuate: Accentul cade de obicei pe prima silabă a rădăcinii cuvântului, ceea ce poate afecta pronunția și ritmul cuvântului. Plasarea incorectă a accentului poate duce la neînțelegeri, deoarece poate schimba sensul cuvântului.
• Asurizarea finală: Consoanele sonore, precum 'b', 'd' și 'g', sunt pronunțate ca echivalentele lor surde 'p', 't' și 'k' la sfârșitul cuvintelor. De exemplu, "ab" (departe) este pronunțat ca "ap". Acest lucru poate fi confuz pentru cursanți, deoarece ortografia nu corespunde întotdeauna cu pronunția.
• Cuvinte compuse: Germana este cunoscută pentru cuvintele sale compuse lungi, în care mai multe cuvinte sunt combinate pentru a crea un termen unic. Împarte un cuvânt compus lung în elementele sale și exersează pronunția și accentuarea fiecăruia. De exemplu, "Donaudampfschifffahrtsgesellschaftskapitän" (căpitanul unei companii de navigație cu aburi pe Dunăre) necesită o atenție deosebită la pronunția fiecărei părți.
• Stopul glotal: În germană, stopul glotal este adesea folosit înainte de cuvinte sau silabe care încep cu o vocală, făcând auzibilă granița dintre sunete. Acest lucru este deosebit de vizibil în cuvinte precum "beachten" (a acorda atenție) și poate fi o provocare pentru vorbitorii de limbi care nu folosesc stopul glotal.
• Variații dialectale: Pronunția germană poate varia semnificativ în funcție de regiune și dialect. Germana standard este norma, dar dialecte precum bavareza, șvaba și saxona au sunete și pronunții unice, care pot diferi de germana standard.

Exersează vocalele lungi și scurte, umlauturile și consoanele finale și în propoziții scurte. În cazul cuvintelor compuse lungi, începe prin a citi separat fiecare element.