oameni

Aspect

Acasă

Cumpărături

Alimente

Mâncat în oraș

Educație și studiu

Muncă

Mediu inconjurator

Setări carduri de vocabular

Fișele de vocabular au setările lor specifice. Puteți face următoarele modificări pentru a vă personaliza experiența de învățare a vocabularului:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Puteți alege câte carduri de vocabular doriți să exersați în timpul unei sesiuni de tastare. Numărul implicit este zece. Selectarea unei cantități mai mici de vocabular poate fi o idee bună dacă ești începător.

• Modificarea caracterelor de la tastatură neacceptate

  Dacă aspectul tastaturii nu acceptă anumite caractere speciale sau semne diacritice ale limbii pe care o exersați cu cardurile de vocabular, sistemul poate ignora unele dintre aceste caractere. Caracterele speciale vor fi acceptate ca cele mai apropiate echivalente ale alfabetului latin atunci când este posibil. De exemplu, dacă cuvântul de tastat este único și tastați unico deoarece aspectul dvs. nu acceptă accente, nu va fi considerat o eroare.

Simboluri fonetice în pronunția italiană

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele limbii vorbite. Mai jos sunt prezentate simbolurile IPA pentru pronunția italiană, împreună cu exemple și descrieri, inclusiv cum se pronunță aceste sunete în limba română.

Vocale italiene

• /a/ - ca în casa, pronunțat /ˈkaːza/ (ca "a" în casă /ˈkasə/)
• /e/ - ca în sera, pronunțat /ˈseːra/ (ca "e" în mere /ˈmere/)
• /ɛ/ - ca în pensa, pronunțat /ˈpɛnsa/ (ca "e" în ver /ver/)
• /i/ - ca în vino, pronunțat /ˈviːno/ (ca "i" în bine /ˈbine/)
• /o/ - ca în solo, pronunțat /ˈsoːlo/ (ca "o" în dor /dor/)
• /ɔ/ - ca în porta, pronunțat /ˈpɔrta/ (ca "o" în cor /kor/)
• /u/ - ca în luna, pronunțat /ˈluːna/ (ca "u" în lup /lup/)

Difonuri italiene

• /ai̯/ - ca în mai, pronunțat /mai̯/ (ca "ai" în hai /hai/)
• /ei̯/ - ca în sei, pronunțat /sei̯/ (ca "ei" în hei /hei/)
• /oi̯/ - ca în noi, pronunțat /noi̯/ (ca "oi" în noi /noi/)
• /au̯/ - ca în auto, pronunțat /ˈau̯to/ (ca "au" în aur /ˈaur/)

Consoane italiene

• /p/ - ca în pane, pronunțat /ˈpaːne/ (ca "p" în pat /pat/)
• /b/ - ca în bello, pronunțat /ˈbɛllo/ (ca "b" în barcă /ˈbarkə/)
• /t/ - ca în tavolo, pronunțat /ˈtaːvolo/ (ca "t" în tată /ˈtatə/)
• /d/ - ca în dente, pronunțat /ˈdɛnte/ (ca "d" în dor /dor/)
• /k/ - ca în cane, pronunțat /ˈkaːne/ (ca "c" în casă /ˈkasə/)
• /ɡ/ - ca în gatto, pronunțat /ˈɡatto/ (ca "g" în gol /ɡol/)
• /f/ - ca în fame, pronunțat /ˈfaːme/ (ca "f" în față /ˈfat͡sə/)
• /v/ - ca în vino, pronunțat /ˈviːno/ (ca "v" în viață /ˈvjat͡sə/)
• /s/ - ca în sasso, pronunțat /ˈsasso/ (ca "s" în soare /ˈsoare/)
• /z/ - ca în zero, pronunțat /ˈdzɛro/ (ca "z" în zebra /ˈzebra/)
• /ʃ/ - ca în scena, pronunțat /ˈʃeːna/ (ca "ș" în șoarece /ˈʃoareʧe/)
• /ʎ/ - ca în figlio, pronunțat /ˈfiʎʎo/ (nu există un echivalent direct în română)
• /ɲ/ - ca în gnocco, pronunțat /ˈɲɔkko/ (ca "n" în nume /ˈnume/)
• /l/ - ca în luna, pronunțat /ˈluːna/ (ca "l" în lup /lup/)
• /r/ - ca în rosa, pronunțat /ˈrɔza/ (ca "r" în râu /rəw/)
• /m/ - ca în mano, pronunțat /ˈmaːno/ (ca "m" în mamă /ˈmamə/)
• /n/ - ca în naso, pronunțat /ˈnaːzo/ (ca "n" în noapte /ˈnoapte/)

Diferențe în pronunția regională italiană

Pronunția italiană poate varia semnificativ între diferite regiuni, ceea ce poate afecta accentul și înțelegerea.

• Lungimea vocalelor: În dialectele din nordul Italiei, vocalele sunt de obicei mai scurte în comparație cu sudul, unde vocalele sunt pronunțate cu mai multă lungime și claritate.
• Consoane duble: Vorbitorii din Italia centrală și de sud adesea subliniază mai mult consoanele duble decât vorbitorii din nord. De exemplu, cuvântul anno (an) poate fi pronunțat cu un /nn/ mai accentuat în sud.
• Sunete sibilante: Pronunția sunetului sibilant /s/ poate varia, cu unele regiuni preferând un /s/ mai ascuțit și altele un /z/ mai moale. De exemplu, cuvântul casa poate fi pronunțat /ˈkaːza/ în nord și /ˈkaːsa/ în sud.
• Sunete r: Sunetul vibrant /r/ este în general uniform în toată Italia, dar unele accente regionale pot avea un sunet /r/ ușor mai gutural sau uvular.

Caracteristici unice ale pronunției italiene

Pronunția italiană este distinctivă și melodioasă, caracterizată prin mai multe trăsături unice care o diferențiază de alte limbi. Iată câteva puncte cheie:

• Sunete de vocale: Vocalele italiene sunt pure și pronunțate clar. Fiecare vocală are un singur sunet distinct, și nu există reducerea vocalelor, ceea ce înseamnă că vocalele în silabele neaccentuate sunt pronunțate cu aceeași claritate ca și în silabele accentuate. Cele cinci vocale principale sunt "a," "e," "i," "o," și "u," fiecare cu o pronunție specifică și consecventă.
• Sunete de consoane: Consoanele în italiană sunt pronunțate mai puternic comparativ cu engleza. De exemplu, "r" este rulată sau trilită, creând un sunet distinctiv. Consoanele duble sunt pronunțate cu o articulație prelungită sau mai puternică, adăugând accent pronunției. Sunetele "c" și "g" pot fi dure sau moi, în funcție de vocala care urmează, adăugând un alt nivel de complexitate.
• Modele de accentuare: Cuvintele italiene accentuează de obicei penultima silabă, deși există excepții. Plasarea accentului este importantă deoarece poate schimba sensul cuvintelor. De exemplu, "capitano" (ei capturează) vs. "capitano" (căpitan). Învățarea modelelor corecte de accentuare este esențială pentru o pronunție și înțelegere corectă.
• Consistență fonetică: Italiana este o limbă foarte fonetică, ceea ce înseamnă că există o corespondență puternică între litere și sunetele lor. Această consistență facilitează pronunțarea corectă a cuvintelor de către elevi odată ce înțeleg regulile de bază. Spre deosebire de engleză, unde ortografia și pronunția pot fi imprevizibile, italiana respectă strict regulile sale fonetice.
• Eliziune și legare: În italiana vorbită, vocalele de la sfârșitul unui cuvânt se leagă adesea cu vocalele de la începutul cuvântului următor, creând un model de vorbire lin și fluent. Această eliziune ajută la menținerea calității melodice a limbii. De exemplu, "la amica" se pronunță "l'amica," legând cuvintele fără probleme.
• Intonație și ritm: Ritmul vorbirii italiene este lin și uniform, cu o intonație muzicală care urcă și coboară, făcând chiar și declarațiile simple să pară expresive. Modelele de intonație joacă un rol semnificativ în transmiterea emoțiilor și întrebărilor.
• Pronunția "gli" și "gn": Sunetul "gli" este unic în italiană și se pronunță oarecum ca "lli" în "million." Sunetul "gn" este similar cu "ny" în "canyon," și stăpânirea acestor sunete este crucială pentru o pronunție corectă.

Înțelegerea acestor caracteristici poate îmbunătăți semnificativ capacitatea dvs. de a vorbi italiană cu claritate și încredere, permițându-vă să apreciați frumusețea și ritmul inerente limbii. Atenția la aceste detalii vă va ajuta, de asemenea, să comunicați mai eficient și plăcut cu vorbitorii nativi, îmbogățindu-vă experiența generală cu limba.

Vocabular Italiană - AgileFingers Master Italiană cu carduri interactive de vocabular pentru învățarea vocabularului. Tastați și învățați o limbă străină.