Carduri de vocabular
norvegian

În setările cardurilor de vocabular poți alege câte carduri să exersezi într-o sesiune și cum să tastezi cuvintele:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Poți alege câte carduri de vocabular să exersezi într-o sesiune de tastare. Numărul implicit este zece. La început, alege mai puține carduri dacă nu cunoști încă acele cuvinte și mărește numărul pe măsură ce le înveți.

• Tastarea caracterelor speciale ca litere latine de bază

  Dacă aranjamentul tastelor nu permite introducerea tuturor caracterelor limbii pe care o înveți, activează opțiunea care acceptă caractere speciale compatibile ca litere latine de bază. De exemplu, poți tasta unico în loc de único fără ca acest lucru să fie considerat o eroare. Când opțiunea este dezactivată, trebuie să folosești ortografia originală.

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele limbii vorbite. Mai jos sunt simbolurile IPA pentru pronunția norvegiană, cu exemple și descrieri.

Vocale norvegiene

• /ɑː/ - ca în tak, pronunțat /tɑːk/ (ca a în tată, dar mai lung și articulat mai în spate)
• /eː/ - ca în se, pronunțat /seː/ (ca e în mere, dar mai lung)
• /iː/ - ca în bit, pronunțat /biːt/ (ca i în bine, dar mai lung)
• /uː/ - ca în sol, pronunțat /suːl/ (ca u în lup, dar mai lung)
• /ʉː/ - ca în hus, pronunțat /hʉːs/ (apropiat de u în engleză boot, dar cu limba mai în față și buzele tot rotunjite)
• /œ/ - ca în ønsker, pronunțat /ˈœnskər/ (ca eu în franceză peur /pœʁ/, fără echivalent direct în română)
• /yː/ - ca în fy, pronunțat /fyː/ (ca u în franceză lune, dar mai lung)
• /æː/ - ca în lære, pronunțat /ˈlæːrə/ (apropiat de a în pat, dar cu limba mai în față și o durată mai mare)
• /øi/ - ca în høy, pronunțat /høy/ (o trecere între două vocale anterioare cu buzele rotunjite; diferă de oi în noi)
• /ei/ - ca în hei, pronunțat /hæɪ/ (apropiat de ei în hei, dar cu prima vocală mai deschisă)

Consoane norvegiene

• /p/ - ca în panne, pronunțat /ˈpɑnːə/ (ca "p" în pana /ˈpanə/)
• /b/ - ca în bil, pronunțat /biːl/ (ca "b" în ban /ban/)
• /t/ - ca în tak, pronunțat /tɑːk/ (ca "t" în tată /ˈtatə/)
• /d/ - ca în dag, pronunțat /dɑːɡ/ (ca "d" în dar /dar/)
• /k/ - ca în katt, pronunțat /kɑtː/ (ca "c" în car /kar/)
• /ɡ/ - ca în gutt, pronunțat /ɡʉtː/ (ca "g" în gară /ˈgarə/)
• /f/ - ca în fisk, pronunțat /fɪsk/ (ca "f" în fată /ˈfatə/)
• /v/ - ca în vann, pronunțat /vɑnː/ (ca "v" în vânzare /vɨnˈzare/)
• /s/ - ca în sol, pronunțat /suːl/ (ca "s" în soare /ˈsoarə/)
• /ʃ/ - ca în skje, pronunțat /ʃeː/ (ca "ș" în șarpe /ˈʃarpe/)
• /ʂ/ - ca în sjåfør, pronunțat /ʂoːˈføːr/ (nu are echivalent în română, similar cu "sh" în engleză sharp /ʃɑːrp/)
• /ç/ - ca în kjøtt, pronunțat /çœtː/ (nu are echivalent în română, similar cu "ch" în germană ich /ɪç/)
• /l/ - ca în lys, pronunțat /lyːs/ (ca "l" în lup /lup/)
• /r/ - ca în rød, pronunțat /røːd/ (ca "r" în rar /rar/)
• /m/ - ca în mann, pronunțat /mɑnː/ (ca "m" în mamă /ˈmamə/)
• /n/ - ca în natt, pronunțat /nɑtː/ (ca "n" în nor /nor/)
• /ŋ/ - ca în ring, pronunțat /rɪŋ/ (ca "ng" în engleză song /sɒŋ/)
• /j/ - ca în ja, pronunțat /jɑː/ (ca "i" în iarbă /ˈjɑrbə/)

Caracteristici unice ale pronunției norvegiene

Deși pronunția norvegiană are similitudini cu alte limbi scandinave, are și caracteristici unice importante pentru cei care o învață.

• Accente tonale: Multe dialecte norvegiene disting cuvintele prin accentele tonale 1 și 2: bønder (țărani) /ˈbønːər/ (1) vs. bønner (fasole) /ˈbønːər/ (2).
• Consoane retroflexe: În unele dialecte, combinația de /r/ cu anumite consoane alveolare precum /t/ și /s/ rezultă în sunete retroflexe precum /ʈ/ și /ʂ/.
• Palatalizare: Unele consoane, cum ar fi /k/ și /g/, sunt palatalizate înaintea vocalelor anterioare, similar altor limbi.
• Durata vocalelor: Ca în cehă și japoneză, norvegiana distinge între vocale scurte și lungi. De exemplu, skål (bol) /skoːl/ vs. skal (ar trebui) /skɑl/. În această pereche diferă atât durata, cât și timbrul vocalelor: /oː/ și /ɑ/.
• Modele de intonație: Intonația norvegiană variază între multe dialecte. Norvegiana de est și cea de vest sunt grupuri dialectale largi; accentele lor tonale au adesea contururi diferite, cu variații suplimentare în interiorul fiecărui grup.
• Clustere de consoane: Norvegiana folosește adesea clustere de consoane care pot fi provocatoare pentru vorbitorii non-nativi, ca în språk (limbă) /sproːk/.
• Variații dialectale: Pronunția poate varia semnificativ între diferitele dialecte norvegiene, afectând vocalele, consoanele și modelele de intonație. De exemplu, pronunția cuvântului jeg (eu) poate varia de la /jæɪ/ la /je/ la /e/ în funcție de regiune.