Carduri de vocabular
neerlandez

În setările cardurilor de vocabular poți alege câte carduri să exersezi într-o sesiune și cum să tastezi cuvintele:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Poți alege câte carduri de vocabular să exersezi într-o sesiune de tastare. Numărul implicit este zece. La început, alege mai puține carduri dacă nu cunoști încă acele cuvinte și mărește numărul pe măsură ce le înveți.

• Tastarea caracterelor speciale ca litere latine de bază

  Dacă aranjamentul tastelor nu permite introducerea tuturor caracterelor limbii pe care o înveți, activează opțiunea care acceptă caractere speciale compatibile ca litere latine de bază. De exemplu, poți tasta unico în loc de único fără ca acest lucru să fie considerat o eroare. Când opțiunea este dezactivată, trebuie să folosești ortografia originală.

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele limbii vorbite. Mai jos sunt simbolurile IPA pentru pronunția olandeză, cu exemple și descrieri, inclusiv pronunția acestor sunete în limba română.

Vocale în limba olandeză

• /aː/ - ca în maan, pronunțat /maːn/ (ca "a" în mama /ˈmama/)
• /ɑ/ - ca în man, pronunțat /mɑn/ (ca "a" în pat /pat/)
• /eː/ - ca în meen, pronunțat /meːn/ (ca "e" în rege /ˈreʤe/)
• /ɛ/ - ca în pet, pronunțat /pɛt/ (apropiat de e în verde, dar cu gura mai deschisă)
• /i/ - ca în fiets, pronunțat /fits/ (ca i în bine /ˈbine/)
• /oː/ - ca în boot, pronunțat /boːt/ (ca "o" în copil /koˈpil/)
• /ɔ/ - ca în bos, pronunțat /bɔs/ (apropiat de o în pot, dar cu gura mai deschisă)
• /u/ - ca în boek, pronunțat /buk/ (ca "u" în lup /lup/)
• /y/ - ca în buur, pronunțat /byːr/ (ca u în franceză lune, dar mai lung; este o singură vocală, nu o succesiune de sunete ca iu în iulie)
• /øː/ - ca în neus, pronunțat /nøːs/ (ca eu în franceză feu, dar mai lung; este un e pronunțat cu buzele rotunjite, nu două vocale ca eu în neutru)
• /ə/ - ca în de, pronunțat /də/ (ca "ă" în fată /ˈfatə/)

Diftongi în limba olandeză

• /ɛi/ - ca în mijn, pronunțat /mɛin/ (apropiat de ei în lei, dar cu prima vocală mai deschisă)
• /œy/ - ca în huis, pronunțat /ɦœys/ (o trecere de la un e deschis și rotunjit spre ü; diferă atât de oy în engleză boy, cât și de eu în euforie)
• /ɔu/ - ca în koud, pronunțat /kɔut/ (apropiat de ou în rouă, dar cu prima vocală mai deschisă; diferă de au în engleză loud)

Consoane în limba olandeză

• /p/ - ca în pen, pronunțat /pɛn/ (ca "p" în parte /ˈparte/)
• /b/ - ca în bed, pronunțat /bɛt/ (ca "b" în bun /bun/)
• /t/ - ca în tak, pronunțat /tɑk/ (ca "t" în tată /ˈtatə/)
• /d/ - ca în doen, pronunțat /dun/ (ca "d" în dom /dom/)
• /k/ - ca în kat, pronunțat /kɑt/ (ca "c" în casă /ˈkasə/)
• /ɡ/ - apare doar în cuvinte împrumutate, de exemplu în goal, pronunțat /ɡoːl/ (ca "g" în engleză go /ɡoʊ/)
• /f/ - ca în fiets, pronunțat /fits/ (ca "f" în frate /ˈfrate/)
• /v/ - ca în vuur, pronunțat /vyːr/ (ca "v" în vulpe /ˈvulpe/)
• /s/ - ca în sok, pronunțat /sɔk/ (ca "s" în soare /ˈsoare/)
• /z/ - ca în zijn, pronunțat /zɛin/ (ca "z" în zăpadă /zəˈpadə/)
• /ʃ/ - ca în show, pronunțat /ʃoʊ/ (ca "ș" în șofer /ʃoˈfer/)
• /ʒ/ - ca în genre, pronunțat /ˈʒɑnrə/ (ca "j" în franceză je /ʒø/)
• /x/ - ca în acht, pronunțat /ɑxt/ (apropiat de h în hambar, dar cu limba ridicată spre partea din spate a palatului)
• /ɣ/ - ca în gaan, pronunțat /ɣaːn/ (apropiat de r în franceză rouge, dar articulat mai în față, la palatul moale)
• /h/ - ca în huis, pronunțat /ɦœys/ (ca "h" în hartă /ˈhartə/)
• /m/ - ca în maan, pronunțat /maːn/ (ca "m" în mama /ˈmama/)
• /n/ - ca în net, pronunțat /nɛt/ (ca "n" în nas /nas/)
• /n/ - ca în nieuw, pronunțat /niw/ (ca n în nas, nu un n palatal)
• /ŋ/ - ca în ring, pronunțat /rɪŋ/ (ca "ng" în engleză sing /sɪŋ/)
• /l/ - ca în lam, pronunțat /lɑm/ (ca "l" în lup /lup/)
• /r/ - ca în rood, pronunțat /roːt/ (poate fi "r" vibrat ca în spaniolă perro /ˈpero/)

Caracteristici unice ale pronunției olandeze

Deși pronunția olandeză are similitudini cu alte limbi germanice, are și caracteristici unice importante pentru cei care învață această limbă.

• Distincția între consoanele sonore și surde: Olandeza face o distincție clară între consoanele sonore și surde. De exemplu, bed (pat) /bɛt/ vs. pet (șapcă) /pɛt/.
• Desonorarea finală: În olandeză, obstruentele sunt desonorate la sfârșitul cuvintelor. De exemplu, hond (câine) este pronunțat /hɔnt/ cu un /t/ surd în loc de un /d/ sonor.
• Lungimea vocalelor: Vocalele pot diferi atât prin durată, cât și prin timbru, schimbând sensul unui cuvânt. Compară man (bărbat) /mɑn/ cu maan (lună) /maːn/.
• Diftongi: Olandeza folosește mai mulți diftongi care pot fi dificili pentru străini, cum ar fi ij în mijn /mɛin/ și ui în huis /ɦœys/.
• Schwa: Schwa /ə/ este comun în silabele neaccentuate, ca în de /də/ (articolul "de").
• Fricative velare: /x/ și /ɣ/ sunt fricative produse cu partea din spate a limbii aproape de vălul palatin; locul exact de articulare variază regional. /x/ este comparabil cu ch din cuvântul scoțian loch, iar /ɣ/ este corespondentul său sonor. R-ul francez din rouge este un alt sunet.

Neerlandeza, numită frecvent olandeză, este limba oficială a Țărilor de Jos și una dintre limbile oficiale ale Belgiei. În Flandra, varietățile sale regionale sunt adesea numite flamandă. Olanda este doar o parte a Țărilor de Jos, iar neerlandeza cuprinde și limba folosită în Belgia. Flamanda desemnează aici neerlandeza din Belgia, nu o limbă standard separată.