Carduri de vocabular
portughez

În setările cardurilor de vocabular poți alege câte carduri să exersezi într-o sesiune și cum să tastezi cuvintele:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Poți alege câte carduri de vocabular să exersezi într-o sesiune de tastare. Numărul implicit este zece. La început, alege mai puține carduri dacă nu cunoști încă acele cuvinte și mărește numărul pe măsură ce le înveți.

• Tastarea caracterelor speciale ca litere latine de bază

  Dacă aranjamentul tastelor nu permite introducerea tuturor caracterelor limbii pe care o înveți, activează opțiunea care acceptă caractere speciale compatibile ca litere latine de bază. De exemplu, poți tasta unico în loc de único fără ca acest lucru să fie considerat o eroare. Când opțiunea este dezactivată, trebuie să folosești ortografia originală.

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele limbii vorbite. Mai jos sunt simbolurile IPA pentru pronunția portugheză, împreună cu exemple și descrieri, inclusiv modul în care aceste sunete sunt pronunțate în română și engleză.

Vocale portugheze

• /a/ - ca în casa, pronunțat /ˈkazɐ/ (ca a în masă /ˈmasə/)
• /e/ - ca în mesa, pronunțat /ˈmezɐ/ (ca "e" în ele /ˈele/)
• /i/ - ca în vida, pronunțat /ˈvidɐ/ (ca i în bine /ˈbine/)
• /o/ - ca în lobo, pronunțat /ˈlobu/ (ca "o" în om /om/)
• /u/ - ca în luz, pronunțat /ˈluʃ/ (ca "u" în lup /lup/)

Diftongi portughezi

• /ɐi̯/ - ca în pai, pronunțat /ˈpɐi̯/ (ca "ai" în mai /mai̯/)
• /ei̯/ - ca în rei, pronunțat /ˈɾei̯/ (ca "ei" în lei /lei̯/)
• /oi̯/ - ca în dois, pronunțat /ˈdoi̯ʃ/ (ca "oi" în noi /noi̯/)
• /aw/ - ca în saudade, pronunțat /sawˈdadʒi/ (ca au în aur, dar într-o singură silabă)
• /ew/ - ca în meu, pronunțat /ˈmew/ (o trecere de la e spre u într-o singură silabă; nu este vocala simplă eu din franceză peur)

Consoane portugheze

• /p/ - ca în pato, pronunțat /ˈpatu/ (ca "p" în pat /pat/)
• /b/ - ca în boca, pronunțat /ˈbokɐ/ (ca b în bucată /buˈkatə/)
• /t/ - ca în tatu, pronunțat /taˈtu/ (ca "t" în tată /ˈtatə/)
• /d/ - ca în dia, pronunțat /ˈd͡ʒiɐ/ în portugheza braziliană și /ˈdiɐ/ în portugheza europeană (ca "d" în dor /dor/)
• /k/ - ca în casa, pronunțat /ˈkazɐ/ (ca "c" în casă /ˈkasə/)
• /ɡ/ - ca în gato, pronunțat /ˈɡatu/ (ca "g" în gol /ɡol/)
• /f/ - ca în foca, pronunțat /ˈfokɐ/ (ca "f" în foc /fok/)
• /v/ - ca în vaca, pronunțat /ˈvakɐ/ (ca "v" în vacă /ˈvakə/)
• /s/ - ca în sopa, pronunțat /ˈsopɐ/ (ca s în sare /ˈsare/)
• /ʃ/ - ca în chuva, pronunțat /ˈʃuvɐ/ (ca ș în șoarece /ˈʃo̯aret͡ʃe/)
• /ʒ/ - ca în jardim, pronunțat /ʒaɾˈd͡ʒĩ/ în portugheza braziliană și /ʒaɾˈdĩ/ în portugheza europeană (ca "j" în franceză journal /ʒuʁnal/)
• /ɲ/ - ca în ninho, pronunțat /ˈniɲu/ (ca ñ în spaniolă niño /ˈniɲo/)
• /l/ - ca în luz, pronunțat /ˈluʃ/ (ca l în lumină /luˈminə/)
• /ʎ/ - ca în milho, pronunțat /ˈmiʎu/ (ca gli în italiană figlio /ˈfiʎʎo/, cu limba contra palatului dur)
• /ɾ/ - ca în caro, pronunțat /ˈkaɾu/ (ca "r" în spaniolă pero /ˈpeɾo/)
• /ʁ/ - ca în rato, pronunțat /ˈʁatu/ în portugheza braziliană (ca "r" în franceză rouge /ʁuʒ/)
• /ʁ/ - ca în roxa, pronunțat /ˈʁoʃɐ/ în portugheza europeană (un r articulat în partea din spate a gurii, apropiat de r francez din rouge; pronunția variază regional)
• /m/ - ca în mão, pronunțat /mɐ̃w̃/ (ca "m" în mamă /ˈmamə/)
• /n/ - ca în número, pronunțat /ˈnumeɾu/ (ca "n" în număr /ˈnumər/)

Diferențe între portugheza europeană și braziliană

Deși portugheza europeană și braziliană împărtășesc multe asemănări, există diferențe notabile în pronunție care pot afecta înțelegerea și accentul.

• Sunete consonantice: În multe varietăți braziliene, d devine /d͡ʒ/ înaintea sunetului /i/, inclusiv când acesta se scrie cu e neaccentuat. De exemplu, dia se poate pronunța /ˈd͡ʒiɐ/. Portugheza europeană păstrează /d/, ca în dia /ˈdiɐ/, la fel ca unele varietăți braziliene.
• Sunete ale lui r: Portugheza deosebește un r slab, de obicei o singură atingere a vârfului limbii /ɾ/, de un r puternic cu pronunții regionale. În portugheza europeană, r puternic poate fi uvular /ʁ/ sau vibrant /r/. În varietățile braziliene, inclusiv cea din Rio de Janeiro, apar /ʁ/ și /h/.
• Reducerea vocalelor: Portugheza europeană reduce adesea vocalele în silabele neaccentuate, ducând la sunete vocalice centralizate (de exemplu, fazer este pronunțat /fɐˈzeɾ/). Portugheza braziliană păstrează de obicei vocale mai deschise (de exemplu, fazer este pronunțat /faˈzeɾ/).
• S la sfârșitul silabei: În portugheza europeană, s la sfârșitul silabei se pronunță de obicei /ʃ/ înaintea unei pauze sau a unei consoane surde și /ʒ/ înaintea unei consoane sonore, ca în mesmo /ˈmeʒmu/. Multe varietăți braziliene folosesc /s/ și /z/, ca în mesmo /ˈmezmu/. Altele, inclusiv cea din Rio de Janeiro, folosesc /ʃ/ și /ʒ/.

Caracteristici Unice ale Pronunției Portugheze

Pronunția portugheză are mai multe caracteristici distinctive care o deosebesc de alte limbi romanice. Unele caracteristici unice includ:

• Reducerea vocalelor: Vocalele neaccentuate își schimbă adesea timbrul, mai ales în portugheza europeană. Un a neaccentuat se poate pronunța ca vocala centrală /ɐ/, nu ca schwa /ə/. Gradul de reducere depinde de varietatea limbii și de poziția vocalei în cuvânt.
• Vocale nazale: La sunetele nazale portugheze, aerul trece prin gură și prin nas. Tilda marchează vocale nazale, precum ã și õ, și diftongi nazali, precum ão și ãe. Un m sau n care urmează poate indica și el nazalizarea; nu toate vocalele nazale au tildă.
• Consoane sibilante: La începutul cuvântului, s reprezintă /s/, iar un singur s între vocale reprezintă de obicei /z/. La sfârșitul silabei, pronunția depinde de sunetul următor și de varietatea regională: /s/ sau /ʃ/ pot deveni sonore, /z/ sau /ʒ/, înaintea unei consoane sonore.
• Vocale deschise și închise: Portugheza distinge vocalele deschise /ɛ, ɔ/ și închise /e, o/, adesea scrise cu aceleași litere e și o. Diferența poate schimba sensul unui cuvânt; învață pronunția odată cu fiecare cuvânt, deoarece scrierea nu o indică întotdeauna.
• 'r' moale și 'r' tare: Un singur r între vocale se pronunță de obicei printr-o atingere scurtă a vârfului limbii /ɾ/, ca în caro. R inițial, rr între vocale și r după l sau n au pronunția puternică, ca în carro. Sunetul puternic variază regional și nu este întotdeauna /ʁ/ asemănător cu r francez.
• Diftongi: Portugheza folosește frecvent diftongii, în care sunetul trece de la o vocală la alta în aceeași silabă. Exemple includ "oi" în "foi" și "ei" în "lei".
• Palatalizare: În multe varietăți braziliene, d și t înaintea sunetului /i/ devin africatele /d͡ʒ/ și /t͡ʃ/. Această palatalizare nu apare în toate varietățile braziliene; portugheza europeană păstrează de obicei /d/ și /t/.
• Grupuri de consoane: Portugheza conține adesea grupuri de consoane la începutul sau în mijlocul cuvintelor, care pot include combinații precum "pr", "tr", "bl" și "cl". Aceste grupuri sunt pronunțate fără a insera un sunet vocalic între ele, ceea ce poate fi dificil pentru cursanți.
• Prozodie și intonație: Când asculți și repeți propoziții, urmărește ritmul și intonația întregii propoziții. Accentul se pune de obicei pe penultima silabă, deși există multe excepții. Modelele de intonație joacă, de asemenea, un rol semnificativ în transmiterea sensului și a emoțiilor.