Carduri de vocabular
spaniol

În setările cardurilor de vocabular poți alege câte carduri să exersezi într-o sesiune și cum să tastezi cuvintele:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Poți alege câte carduri de vocabular să exersezi într-o sesiune de tastare. Numărul implicit este zece. La început, alege mai puține carduri dacă nu cunoști încă acele cuvinte și mărește numărul pe măsură ce le înveți.

• Tastarea caracterelor speciale ca litere latine de bază

  Dacă aranjamentul tastelor nu permite introducerea tuturor caracterelor limbii pe care o înveți, activează opțiunea care acceptă caractere speciale compatibile ca litere latine de bază. De exemplu, poți tasta unico în loc de único fără ca acest lucru să fie considerat o eroare. Când opțiunea este dezactivată, trebuie să folosești ortografia originală.

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele limbii vorbite. Mai jos sunt prezentate simbolurile IPA pentru pronunția spaniolă, împreună cu exemple și descrieri, inclusiv cum sunt pronunțate aceste sunete în română. Dacă nu există exemple adecvate în română, sunt date exemple în engleză, cu sugestia că pot fi similare cu cuvintele românești.

Vocale spaniole

• /a/ - ca în casa, pronunțat /ˈkasa/ (ca "a" în casă /ˈkasə/)
• /e/ - ca în mesa, pronunțat /ˈmesa/ (ca "e" în metru /ˈmetru/)
• /i/ - ca în vida, pronunțat /ˈβida/ (ca "i" în vin /vin/)
• /o/ - ca în loco, pronunțat /ˈloko/ (ca "o" în pom /pom/)
• /u/ - ca în luna, pronunțat /ˈluna/ (ca "u" în lup /lup/)

Diftongi spanioli

• /ai̯/ - ca în aire, pronunțat /ˈai̯ɾe/ (ca ai în mai /maj/)
• /ei̯/ - ca în rey, pronunțat /ˈrei̯/ (ca "ei" în lei /lej/)
• /oi̯/ - ca în hoy, pronunțat /oi̯/ (ca "oi" în noi /noj/)
• /au̯/ - ca în causa, pronunțat /ˈkau̯sa/ (ca au în aur, dar într-o singură silabă)
• /eu̯/ - ca în europa, pronunțat /eu̯ˈɾopa/ (o trecere de la e spre u într-o singură silabă; compară cu succesiunea vocalelor din european)

Consoane spaniole

• /p/ - ca în pato, pronunțat /ˈpato/ (ca "p" în păr /pər/)
• /b/ - ca în boca, pronunțat /ˈboka/ (ca "b" în balon /baˈlon/)
• /t/ - ca în taza, pronunțat /ˈtasa/ (ca "t" în timp /timp/)
• /d/ - ca în dado, pronunțat /ˈdado/ (ca "d" în dar /dar/)
• /k/ - ca în casa, pronunțat /ˈkasa/ (ca "c" în casă /ˈkasə/)
• /ɡ/ - ca în gato, pronunțat /ˈɡato/ (ca "g" în gară /ˈɡarə/)
• /f/ - ca în foca, pronunțat /ˈfoka/ (ca "f" în floare /ˈfloare/)
• /θ/ - ca în cielo, pronunțat /ˈθjelo/ (th în engleză think, cu limba lângă dinți și aerul trecând continuu; nu este s din sărac)
• /s/ - ca în sopa, pronunțat /ˈsopa/ (ca "s" în soare /ˈsoare/)
• /x/ - ca în caja, pronunțat /ˈkaxa/ (apropiat de h în har, dar cu limba ridicată spre partea din spate a palatului)
• /ʝ/ - ca în calle, pronunțat /ˈkaʝe/ (apropiat de i nesilabic în iarbă /ˈjarbə/, dar cu mai multă fricțiune)
• /ɟ͡ʝ/ - ca în llama, pronunțat /ˈɟ͡ʝama/ (uneori /ˈʝama/; în varianta cu închidere inițială, sunetul este apropiat de j din engleză jam, dar articulat mai aproape de palat)
• /t͡ʃ/ - ca în chico, pronunțat /ˈt͡ʃiko/ (ca "c" în ceas /tʃas/)
• /m/ - ca în mano, pronunțat /ˈmano/ (ca "m" în mare /ˈmare/)
• /n/ - ca în nido, pronunțat /ˈnido/ (ca "n" în nor /nor/)
• /ɲ/ - ca în niño, pronunțat /ˈniɲo/ (ca gn în franceză agneau /aɲo/, cu limba contra palatului dur)
• /l/ - ca în luna, pronunțat /ˈluna/ (ca "l" în lună /ˈlunə/)
• /ʎ/ - ca în llama, pronunțat /ˈʎama/ (un l palatal, ca gli în italiană figlio /ˈfiʎʎo/; în multe regiuni ll se pronunță /ʝ/)
• /r/ - ca în ratón, pronunțat /raˈton/ (ca r vibrant în rău /rɨw/)
• /ɾ/ - ca în pero, pronunțat /ˈpeɾo/ (ca r în bar, cu o singură atingere scurtă a limbii)
• /β/ - ca în vaca, pronunțat /ˈβaka/ (apropiat de v în vacă, dar format cu ambele buze, fără contact cu dinții)
• /ð/ - ca în cada, pronunțat /ˈkaða/ (apropiat de th în engleză this; spre deosebire de d din dinte, aerul trece fără o închidere completă)
• /ɣ/ - ca în amigo, pronunțat /aˈmiɣo/ (articulat în zona lui g din engleză dog sau din gară, dar fără o închidere completă)

Caracteristici unice ale pronunției spaniole

Pronunția spaniolă are mai multe caracteristici unice care o diferențiază de alte limbi. Unele dintre aceste caracteristici distinctive includ:

• Sunete vocalice: Spaniola are cinci foneme vocalice: /a, e, i, o, u/. Durata vocalelor nu deosebește sensurile cuvintelor, iar vocalele neaccentuate își păstrează de obicei timbrul. Pronunția exactă variază totuși în funcție de sunetele învecinate și de varietatea regională.
• Pronunția consoanelor: Pronunția lui r depinde de poziția sa în cuvânt: poate fi vibrant, cu mai multe mișcări ale vârfului limbii, sau poate avea o singură atingere scurtă. Româna are și ea un r vibrant. În spaniolă, această diferență poate deosebi cuvinte, ca în "pero" și "perro".
• Tipare de accentuare: Cuvintele spaniole urmează, de obicei, tipare de accentuare previzibile. Cuvintele care se termină într-o vocală, "n" sau "s" sunt, în general, accentuate pe penultima silabă, în timp ce alte cuvinte sunt accentuate pe ultima silabă.
• Utilizarea literei "Ñ": Litera ñ reprezintă consoana nazală palatală /ɲ/, ca în "niño". Sunetul există și în alte limbi, de exemplu în italianul "gnocco". Nu este pur și simplu o succesiune de n și i nesilabic.
• Grupuri de consoane: Cuvintele spaniole pot începe cu grupuri de consoane, precum pr în "primavera" și tr în "tren". În împrumuturile care încep cu s urmat de o consoană se adaugă adesea un e inițial, ca în "estrés", provenit din englezescul "stress".
• "C" și "G" moi și tari: C se pronunță /k/ înainte de a, o și u. Înainte de e și i reprezintă /s/ sau /θ/, în funcție de varietatea de spaniolă. G înainte de a, o și u are sunetul din "gato"; înainte de e și i reprezintă fricativa /x/, articulată în partea din spate a gurii. În unele regiuni, sunetul se apropie de h englezesc.

Înțelegerea acestor caracteristici poate îmbunătăți semnificativ capacitatea de a pronunța corect cuvintele spaniole și de a aprecia nuanțele limbii.