Carduri de vocabular
turc

În setările cardurilor de vocabular poți alege câte carduri să exersezi într-o sesiune și cum să tastezi cuvintele:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Poți alege câte carduri de vocabular să exersezi într-o sesiune de tastare. Numărul implicit este zece. La început, alege mai puține carduri dacă nu cunoști încă acele cuvinte și mărește numărul pe măsură ce le înveți.

• Tastarea caracterelor speciale ca litere latine de bază

  Dacă aranjamentul tastelor nu permite introducerea tuturor caracterelor limbii pe care o înveți, activează opțiunea care acceptă caractere speciale compatibile ca litere latine de bază. De exemplu, poți tasta unico în loc de único fără ca acest lucru să fie considerat o eroare. Când opțiunea este dezactivată, trebuie să folosești ortografia originală.

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele limbii vorbite. Mai jos sunt simbolurile IPA pentru pronunția turcă, cu exemple și descrieri, inclusiv pronunția acestor sunete în limba română.

Vocale turcești

• /a/ - ca în kapı, pronunțat /kaˈpɯ/ (ca "a" în mamă /ˈmamə/)
• /e/ - ca în elma, pronunțat /ˈelma/ (ca "e" în mere /ˈmere/)
• /i/ - ca în iyi, pronunțat /ˈiji/ (ca "i" în mic /mik/)
• /ɯ/ - ca în kız, pronunțat /kɯz/ (apropiat de î în română, dar cu limba mai în spate; nu este i din engleză cousin)
• /o/ - ca în okul, pronunțat /oˈkul/ (ca "o" în om /om/)
• /u/ - ca în umut, pronunțat /uˈmut/ (ca "u" în lup /lup/)
• /œ/ - ca în ördek, pronunțat /ˈœrdɛk/ (ca "eu" în franceză peur /pœʁ/)
• /y/ - ca în yüz, pronunțat /jyz/ (ca ü în germană über, dar mai scurt)

Consoane turcești

• /p/ - ca în para, pronunțat /paˈra/ (ca "p" în pahar /paˈhar/)
• /b/ - ca în balık, pronunțat /baˈlɯk/ (ca "b" în bere /ˈbere/)
• /t/ - ca în tabak, pronunțat /taˈbak/ (ca "t" în tata /ˈtata/)
• /d/ - ca în deniz, pronunțat /deˈniz/ (ca "d" în dor /dor/)
• /k/ - ca în kalem, pronunțat /kaˈlɛm/ (ca "c" în casă /ˈkasa/)
• /ɡ/ - ca în gaz, pronunțat /ɡaz/ (ca "g" în gard /ɡard/)
• /f/ - ca în fırın, pronunțat /fɯˈrɯn/ (ca "f" în floare /ˈfloare/)
• /v/ - ca în vakit, pronunțat /vaˈkit/ (ca "v" în val /val/)
• /s/ - ca în sel, pronunțat /sɛl/ (ca "s" în sală /ˈsala/)
• /z/ - ca în zeytin, pronunțat /zejˈtin/ (ca "z" în zebra /ˈzebra/)
• /ʃ/ - ca în şeker, pronunțat /ʃeˈkɛr/ (ca "ș" în șarpe /ˈʃarpe/)
• /ʒ/ - ca în jeoloji, pronunțat /ʒeoloʒi/ (ca "j" în franceză journal /ʒuʁnal/)
• /t͡ʃ/ - ca în çay, pronunțat /t͡ʃaj/ (ca "ci" în cicatrice /ˈʧikatriʧe/)
• /d͡ʒ/ - ca în cami, pronunțat /d͡ʒaˈmi/ (ca "gi" în girație /d͡ʒiˈrat͡sje/)
• /n/ - ca în yan, pronunțat /jan/ (ca n în nor /nor/, fără palatalizare)
• /l/ - ca în lamba, pronunțat /lamˈba/ (ca "l" în lampă /ˈlampə/)
• /r/ - ca în radyo, pronunțat /radjo/ (ca "r" în ramă /ˈramə/)
• /m/ - ca în masa, pronunțat /maˈsa/ (ca "m" în mamă /ˈmamə/)
• /n/ - ca în ne, pronunțat /ne/ (ca "n" în nu /nu/)
• /j/ - ca în yol, pronunțat /jol/ (ca "i" în ion /ˈjon/)
• /ɾ/ - ca în ara, pronunțat /aɾa/ (ca "tt" în engleza americană butter /ˈbʌɾər/)

Caracteristici unice ale pronunției turcești

Deși pronunția turcească împărtășește câteva similitudini cu alte limbi, are și caracteristici unice pe care este important să le cunoască cei care învață turca.

• Armonia vocalică: În turcă, vocala unui sufix se adaptează la vocalele cuvântului de bază. De exemplu, evler (case) vs. kapılar (uși).
• "ğ" moale: Litera ğ (yumuşak ge) prelungește adesea vocala precedentă, mai ales înaintea unei consoane sau la sfârșit de cuvânt. Între vocale poate dispărea; lângă vocalele anterioare poate suna ca [j]. De exemplu, ağaç (copac) se pronunță [aːt͡ʃ].
• Vocale anterioare și posterioare: Turca distinge între vocale anterioare (e, i, ö, ü) și posterioare (a, ı, o, u), ceea ce este crucial pentru o pronunție corectă și armonia vocalică.
• Accent: Accentul în cuvintele turcești cade de obicei pe ultima silabă, deși există excepții, în special în cuvintele împrumutate și unele cuvinte turcești originale.
• Structura silabei: Turca are silabe deschise, terminate în vocală, și închise, terminate în consoană. De exemplu, kapı (ușă) se desparte în ka-pı, iar ev (casă) este o silabă închisă.