Învățați vocabularul turcesc tastând cuvinte și fraze din cardurile de vocabular. Rezumatul cardului vă permite să vă verificați progresul și să selectați carduri de vocabular pe care să le învățați.
oameni
Aspect
Acasă
Cumpărături
Alimente
Mâncat în oraș
Educație și studiu
Muncă
Mediu inconjurator
Setări carduri de vocabular
Fișele de vocabular au setările lor specifice. Puteți face următoarele modificări pentru a vă personaliza experiența de învățare a vocabularului:Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu
Puteți alege câte carduri de vocabular doriți să exersați în timpul unei sesiuni de tastare. Numărul implicit este zece. Selectarea unei cantități mai mici de vocabular poate fi o idee bună dacă ești începător.
Modificarea caracterelor de la tastatură neacceptate
Dacă aspectul tastaturii nu acceptă anumite caractere speciale sau semne diacritice ale limbii pe care o exersați cu cardurile de vocabular, sistemul poate ignora unele dintre aceste caractere. Caracterele speciale vor fi acceptate ca cele mai apropiate echivalente ale alfabetului latin atunci când este posibil. De exemplu, dacă cuvântul de tastat este único și tastați unico deoarece aspectul dvs. nu acceptă accente, nu va fi considerat o eroare.
Simboluri fonetice în pronunția turcă
Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele limbii vorbite. Mai jos sunt simbolurile IPA pentru pronunția turcă, cu exemple și descrieri, inclusiv pronunția acestor sunete în limba română.
Vocale turcești
- /a/ - ca în kapı, pronunțat /kaˈpɯ/ (ca "a" în mamă /ˈmamə/)
- /e/ - ca în elma, pronunțat /ˈelma/ (ca "e" în mere /ˈmere/)
- /i/ - ca în iyi, pronunțat /ˈiji/ (ca "i" în mic /mik/)
- /ɯ/ - ca în kız, pronunțat /kɯz/ (nu are echivalent direct în română, similar cu "i" în engleză "cousin" /ˈkʌzɪn/, dar fără rotunjirea buzelor)
- /o/ - ca în okul, pronunțat /oˈkul/ (ca "o" în om /om/)
- /u/ - ca în umut, pronunțat /uˈmut/ (ca "u" în lup /lup/)
- /œ/ - ca în ördek, pronunțat /ˈœrdɛk/ (ca "eu" în franceză peur /pœʁ/)
- /y/ - ca în yüz, pronunțat /jyz/ (ca "ü" în germană über /ˈyːbɐ/)
Consoane turcești
- /p/ - ca în para, pronunțat /paˈra/ (ca "p" în pahar /paˈhar/)
- /b/ - ca în balık, pronunțat /baˈlɯk/ (ca "b" în bere /ˈbere/)
- /t/ - ca în tabak, pronunțat /taˈbak/ (ca "t" în tata /ˈtata/)
- /d/ - ca în deniz, pronunțat /deˈniz/ (ca "d" în dor /dor/)
- /k/ - ca în kalem, pronunțat /kaˈlɛm/ (ca "c" în casă /ˈkasa/)
- /ɡ/ - ca în güzel, pronunțat /ɡyˈzæl/ (ca "g" în gard /ɡard/)
- /f/ - ca în fırın, pronunțat /fɯˈrɯn/ (ca "f" în floare /ˈfloare/)
- /v/ - ca în vakit, pronunțat /vaˈkit/ (ca "v" în val /val/)
- /s/ - ca în sel, pronunțat /sɛl/ (ca "s" în sală /ˈsala/)
- /z/ - ca în zeytin, pronunțat /zejˈtin/ (ca "z" în zebra /ˈzebra/)
- /ʃ/ - ca în şeker, pronunțat /ʃeˈkɛr/ (ca "ș" în șarpe /ˈʃarpe/)
- /ʒ/ - ca în jeoloji, pronunțat /ʒeoloʒi/ (ca "j" în franceză journal /ʒuʁnal/)
- /t͡ʃ/ - ca în çay, pronunțat /t͡ʃaj/ (ca "ci" în cicatrice /ˈʧikatriʧe/)
- /d͡ʒ/ - ca în cami, pronunțat /d͡ʒaˈmi/ (ca "gi" în girație /d͡ʒiˈrat͡sje/)
- /ɲ/ - ca în yan, pronunțat /jan/ (ca "n" în pian /pjan/)
- /l/ - ca în lamba, pronunțat /lamˈba/ (ca "l" în lampă /ˈlampə/)
- /r/ - ca în radyo, pronunțat /radjo/ (ca "r" în ramă /ˈramə/)
- /m/ - ca în masa, pronunțat /maˈsa/ (ca "m" în mamă /ˈmamə/)
- /n/ - ca în ne, pronunțat /ne/ (ca "n" în nu /nu/)
- /j/ - ca în yol, pronunțat /jol/ (ca "i" în ion /ˈjon/)
- /ɾ/ - ca în ara, pronunțat /aɾa/ (ca "r" în engleză americană butter /ˈbʌɾər/)
Caracteristici unice ale pronunției turcești
Deși pronunția turcească împărtășește câteva similitudini cu alte limbi, are și caracteristici unice care sunt importante pentru cursanți să înțeleagă.
- Armonia vocalică: Turca utilizează armonia vocalică, unde vocalele într-un cuvânt se armonizează pentru a fi fie vocale anterioare, fie posterioare. De exemplu, evler (case) vs. kapılar (uși).
- "ğ" moale: Litera ğ (yumuşak ge) nu are un echivalent direct în română și în general prelungește vocala anterioară, ca în ağaç /aˈaʧ/ (copac).
- Vocale anterioare și posterioare: Turca distinge între vocale anterioare (e, i, ö, ü) și posterioare (a, ı, o, u), ceea ce este crucial pentru o pronunție corectă și armonia vocalică.
- Accent: Accentul în cuvintele turcești cade de obicei pe ultima silabă, deși există excepții, în special în cuvintele împrumutate și unele cuvinte turcești originale.
- Structura silabei: Turca urmează predominant o structură silabică CV (consoană-vocală), ceea ce face pronunția relativ simplă comparativ cu limbile cu structuri silabice mai complexe.