Carduri de vocabular
suedez

În setările cardurilor de vocabular poți alege câte carduri să exersezi într-o sesiune și cum să tastezi cuvintele:

• Alegerea numărului de carduri de vocabular per exercițiu

  Poți alege câte carduri de vocabular să exersezi într-o sesiune de tastare. Numărul implicit este zece. La început, alege mai puține carduri dacă nu cunoști încă acele cuvinte și mărește numărul pe măsură ce le înveți.

• Tastarea caracterelor speciale ca litere latine de bază

  Dacă aranjamentul tastelor nu permite introducerea tuturor caracterelor limbii pe care o înveți, activează opțiunea care acceptă caractere speciale compatibile ca litere latine de bază. De exemplu, poți tasta unico în loc de único fără ca acest lucru să fie considerat o eroare. Când opțiunea este dezactivată, trebuie să folosești ortografia originală.

Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) oferă un set standardizat de simboluri pentru a reprezenta sunetele limbii vorbite. Mai jos sunt simbolurile IPA pentru pronunția suedeză, cu exemple și descrieri, inclusiv pronunția acestor sunete în română.

Vocale suedeze

• /ɑː/ - ca în mat, pronunțat /mɑːt/ (ca a în tată, dar mai lung și articulat mai în spate)
• /ɛ/ - ca în hem, pronunțat /hɛm/ (apropiat de e în set, dar cu gura mai deschisă)
• /eː/ - ca în det, pronunțat /deː/ (ca e în mere, dar mai lung)
• /iː/ - ca în fil, pronunțat /fiːl/ (ca i în fin, dar mai lung)
• /uː/ - ca în bok, pronunțat /buːk/ (ca u în lup, dar mai lung)
• /ʉː/ - ca în hus, pronunțat /hʉːs/ (apropiat de u în cum, dar cu limba mai în față și buzele tot rotunjite)
• /ʉː/ - ca în fru, pronunțat /frʉː/ (apropiat de u în cum, dar cu limba mai în față și buzele tot rotunjite)
• /øː/ - ca în hör, pronunțat /høːr/ (similar cu "ö" în germană schön /ʃøːn/)
• /yː/ - ca în by, pronunțat /byː/ (ca ü în germană müde /ˈmyːdə/)

Diftongi suedezi

• /ai̯/ - ca în maj, pronunțat /maj/ (ca "ai" în mai /mai/)
• /au̯/ - ca în sauna, pronunțat /ˈsauna/ (ca "au" în auto /ˈauto/)
• /ei̯/ - ca în hej, pronunțat /hɛi̯/ (ca "ei" în lei /lei/)

Consoane suedeze

• /p/ - ca în på, pronunțat /pɔː/ (ca "p" în pat /pat/)
• /b/ - ca în bil, pronunțat /biːl/ (ca "b" în bat /bat/)
• /t/ - ca în tala, pronunțat /ˈtɑːla/ (ca "t" în tată /ˈtatə/)
• /d/ - ca în dator, pronunțat /ˈdɑːtʊr/ (ca "d" în dată /ˈdatə/)
• /k/ - ca în katt, pronunțat /katː/ (ca "c" în carte /ˈkarte/)
• /ɡ/ - ca în gå, pronunțat /ɡoː/ (ca g în gară /ˈɡarə/)
• /f/ - ca în få, pronunțat /foː/ (ca "f" în fată /ˈfatə/)
• /v/ - ca în vin, pronunțat /viːn/ (ca "v" în vii /vi/)
• /s/ - ca în sol, pronunțat /suːl/ (ca "s" în sat /sat/)
• /s/ - ca în zoo, pronunțat /suː/ (ca s în soare; litera z reprezintă aici un sunet surd)
• /ʃ/ - ca în sjö, pronunțat /ʃøː/ (ca "ș" în șarpe /ˈʃarpe/)
• /ɕ/ - ca în tjej, pronunțat /ɕɛj/ (similar cu "ș" în șarpe /ˈʃarpe/ dar mai palatalizat)
• /ɕ/ - ca în kex, pronunțat /ɕɛks/ (în funcție de regiune, începe cu k ca în carte sau cu un sunet apropiat de ș, cu limba mai aproape de palat)
• /j/ - ca în jätte, pronunțat /ˈjɛtːɛ/ (ca i nesilabic în iar /jar/)
• /j/ - ca în ja, pronunțat /jaː/ (ca "i" în iar /jar/)
• /h/ - ca în hatt, pronunțat /hatː/ (ca "h" în hartă /ˈhartə/)
• /l/ - ca în liten, pronunțat /ˈliːtɛn/ (ca l în lup /lup/)
• /r/ - ca în ros, pronunțat /ruːs/ (ca "r" în rată /ˈratə/ - vibrant)
• /ŋ/ - ca în sjunga, pronunțat /ˈʃɵŋa/ (ca "ng" în engleză sing /sɪŋ/)
• /m/ - ca în man, pronunțat /man/ (ca "m" în mare /ˈmare/)
• /n/ - ca în nej, pronunțat /nɛj/ (ca "n" în nor /nor/)

Caracteristici unice ale pronunției suedeze

Pronunția suedeză are mai multe caracteristici distinctive care sunt importante pentru învățăceii limbii.

• Lungimea vocalelor: Suedeza are vocale scurte și lungi, iar lungimea vocalei poate schimba sensul cuvântului. De exemplu, vit (alb) /viːt/ vs. vitt (alb, formă neutră) /vɪtː/.
• Accente tonale: Multe varietăți ale suedezei disting două accente tonale, dar suedeza din Finlanda nu face de obicei această distincție. Compară anden (rața) /ˈanːdɛn/ (1) cu anden (spiritul) /ˈanːdɛn/ (2).
• Consoane retroflexe: În multe varietăți, /r/ urmat de o consoană alveolară poate forma o consoană retroflexă, precum /ʈ/, /ɖ/ sau /ɳ/. În gärna (cu plăcere) [ˈjæːɳa], secvența rn se pronunță ca [ɳ] retroflex.
• Consoane dure și moi: Pronunția unor consoane, cum ar fi "k" și "g", se schimbă în funcție de vocala care urmează. De exemplu, kall (rece) /kalː/ vs. kyrka (biserică) /ˈɕʏrka/.
• Consoane sonore finale: Spre deosebire de multe limbi, consoanele sonore precum /b/, /d/ și /ɡ/ pot apărea la sfârșitul cuvintelor și rămân sonore. De exemplu, skog (pădure) /skuːɡ/.